Adam Claudia

M-a-ntrebat odată unu Care e valoarea mea Însă nu știa nebunu Că balanța-i ființa sa Câte grame de lumină Crezi,măi frate,c-aș avea? Ori câți litri de iubire Poți cu mintea-ți măsura?

Mi-e sufletul învolburat de roua neputincioaselor trăiri de piatră. Vulcanii, greu își poartă lava spre țărmuri albe de granit, Și-n iadul ăsta,... poezia - o picatură amăruie ce-și sfârâie

Prin pădurile copilăriei mele Căutat-am eu mistere, Și pe dealurile-n floare Rătăceam plin de candoare. Iar în luminișurile toate Eu vedeam albe palate Ce-mi primeau pașii mereu Răspunzând

M-am rătăcit de-atâtea ori printre cuvinte ascuțite Julindu-mi genunchiul în gânduri nemărginite, Și-am răscolit albastrul cu roșii întrebări, Căutând răspunsuri albe-n cele patru

Pe-un imaș cu animale Plânge-o oaie nătăfleață, Cică tare îi e jale Că berbecul n-o răsfață. Însă-o vacă mai cornută Trece-agale dând din cap: \'- Lasă soro,...nu fi tută! Că și boul... -

Te blestem cu-o poezie Dintr-un zbor de ciocârlie Înălțată spre lumină, Și-ți doresc o viață plină! Te blestem c-un cântec fin: Să ai cerul cel senin, Și în ochii doar bucurie- Împliniri

Am luat marea și am strecurat-o printre gânduri Și-am văzut că,de fapt,peștii erau morți, Și doar valurile îi făceau să pară vii. Am luat cerul și l-am puricat bine, Dar erau atâția

Plouă-n neștire cu lacrimi de sfinți răstigniți Pe crucea aripilor de îngeri adormiți, Plouă pe timp cu clipe de-argint brut Exorcizând vremea-împietrită în lut. Șterși sunt de ploaie și pașii

Într-o dragă dimineață, Se trezi întreaga zare Că-i scăldată de verdeață, Și că poartă-n flori visare. Și strigând spre-nseninare Florile să își trezescă, Soarele zâmbind mai tare, Începu

Valuri de gheață se sparg de ziduri întinse, În hăuri de vise amare, înpinse De focul ce arde cu roșii văpăi, În apa de gheață ce urlă prin văi. Și gheața te arde, iar focul te-ngheață, Chiar

Nori sângerii îmi întunecă privirea: De ce-mi retezi zborul? De ce mă arunci în mocirla dorului amar? Nu vreau sa pic pe pământ arid, Nu vreau sa rodesc otravă. De ce nu mă lași să dansez pe cer

NECUVÂNT Pe o aripă de fluture ți-am scris, Dar ochiii tăi nu mai privesc fluturii demult. Într-o petală de nufăr,o sărutare am ascuns, Dar buzele-ți arse nu mai simt Dulcea catifea de

Pentru tine muza mea, Visul mi-l voi upgrada, Căci lumina ți-am găsit Și nu vreau s-o compromit. Pentru tine gând pribeag, O să-mi las dorul pe prag Și-o să-mbrac cerul cu stele În lumina

Astăzi l-am rugat pe soare Să-ți dea el o-mbrățișare Dimineața când răsare Peste cerul dumitale. Apoi l-am rugat pe vânt Ca să poarte al meu gând Pân\' la capăt de pământ, Peste tâmpla ta

Sub vălul greu al propriei mele lașități, te-am ascuns iubire bine. Te-am ascuns și te-am pierdut ca pe-un vis de clopot mut. Și de ce acum țâșnești cu flori albe din povești? Oare nu știi tu

Stau albastru și gândesc maro- Firide de întrebari iși ițesc hăuri sângerii ce-mi rânjesc sufletul spre tenta verzuie a bălții cu ape statute. Mi-am priponit inorogul rozaliu de-o galbenă

Mă biciuie-ntrebarea Unui amurg pierdut Ce îmi frământă zarea Clepsidrei de trecut. Nisip de amintire Din vieți ce nu au fost, Îmi suflă în neștire Cu vise fără rost. Îmi sângerează cerul

Mi-e iarași dor de ochii tai, Și-n mine ard mocnind văpăi Toți zburătorii de-nceput Ce au râvnit să fie lut. Pășind agale printre spini De tâmple vise îmi anini, Și cerul tot mi-l

Ninge ! Un fulg efemer îmi așează pe pleoapă o sărutare de gheață,...apoi se topește, Un gând tresare și se prinde în învolburarea albă de fulgi - Are chipul tău. Gândurile se topesc pe pleoapa