M-a-ntrebat odată unu
Care e valoarea mea
Însă nu știa nebunu
Că balanța-i ființa sa
Câte grame de lumină
Crezi,măi frate,c-aș avea?
Ori câți litri de iubire
Poți cu mintea-ți măsura?
Mi-e sufletul învolburat de roua
neputincioaselor trăiri de piatră.
Vulcanii, greu își poartă lava
spre țărmuri albe de granit,
Și-n iadul ăsta,... poezia -
o picatură amăruie
ce-și sfârâie
Prin pădurile copilăriei mele
Căutat-am eu mistere,
Și pe dealurile-n floare
Rătăceam plin de candoare.
Iar în luminișurile toate
Eu vedeam albe palate
Ce-mi primeau pașii mereu
Răspunzând
M-am rătăcit de-atâtea ori printre cuvinte ascuțite
Julindu-mi genunchiul în gânduri nemărginite,
Și-am răscolit albastrul cu roșii întrebări,
Căutând răspunsuri albe-n cele patru
Pe-un imaș cu animale
Plânge-o oaie nătăfleață,
Cică tare îi e jale
Că berbecul n-o răsfață.
Însă-o vacă mai cornută
Trece-agale dând din cap:
\'- Lasă soro,...nu fi tută!
Că și boul... -
Te blestem cu-o poezie
Dintr-un zbor de ciocârlie
Înălțată spre lumină,
Și-ți doresc o viață plină!
Te blestem c-un cântec fin:
Să ai cerul cel senin,
Și în ochii doar bucurie-
Împliniri
Am luat marea și am strecurat-o printre gânduri
Și-am văzut că,de fapt,peștii erau morți,
Și doar valurile îi făceau să pară vii.
Am luat cerul și l-am puricat bine,
Dar erau atâția
Plouă-n neștire cu lacrimi de sfinți răstigniți
Pe crucea aripilor de îngeri adormiți,
Plouă pe timp cu clipe de-argint brut
Exorcizând vremea-împietrită în lut.
Șterși sunt de ploaie și pașii
Între lumină și întuneric
culorile dansează frenetic.
Mi se-agață rozul de gleznă
ca un copil de sânul mamei,
iar pe tâmplă mi se prelinge
un picur de albastru rătăcit
în păienjenișul unui alt
Într-o dragă dimineață,
Se trezi întreaga zare
Că-i scăldată de verdeață,
Și că poartă-n flori visare.
Și strigând spre-nseninare
Florile să își trezescă,
Soarele zâmbind mai tare,
Începu
Valuri de gheață se sparg de ziduri întinse,
În hăuri de vise amare, înpinse
De focul ce arde cu roșii văpăi,
În apa de gheață ce urlă prin văi.
Și gheața te arde, iar focul te-ngheață,
Chiar
Nori sângerii îmi întunecă privirea:
De ce-mi retezi zborul?
De ce mă arunci în mocirla dorului amar?
Nu vreau sa pic pe pământ arid,
Nu vreau sa rodesc otravă.
De ce nu mă lași să dansez pe cer
NECUVÂNT
Pe o aripă de fluture ți-am scris,
Dar ochiii tăi nu mai privesc fluturii demult.
Într-o petală de nufăr,o sărutare am ascuns,
Dar buzele-ți arse nu mai simt
Dulcea catifea de
Pentru tine muza mea,
Visul mi-l voi upgrada,
Căci lumina ți-am găsit
Și nu vreau s-o compromit.
Pentru tine gând pribeag,
O să-mi las dorul pe prag
Și-o să-mbrac cerul cu stele
În lumina
Astăzi l-am rugat pe soare
Să-ți dea el o-mbrățișare
Dimineața când răsare
Peste cerul dumitale.
Apoi l-am rugat pe vânt
Ca să poarte al meu gând
Pân\' la capăt de pământ,
Peste tâmpla ta
Sub vălul greu al
propriei mele lașități,
te-am ascuns iubire bine.
Te-am ascuns și te-am pierdut
ca pe-un vis de clopot mut.
Și de ce acum țâșnești
cu flori albe din povești?
Oare nu știi tu
Stau albastru și gândesc maro-
Firide de întrebari iși ițesc
hăuri sângerii ce-mi rânjesc
sufletul spre tenta verzuie
a bălții cu ape statute.
Mi-am priponit inorogul rozaliu
de-o galbenă
Mă biciuie-ntrebarea
Unui amurg pierdut
Ce îmi frământă zarea
Clepsidrei de trecut.
Nisip de amintire
Din vieți ce nu au fost,
Îmi suflă în neștire
Cu vise fără rost.
Îmi sângerează cerul
Mi-e iarași dor de ochii tai,
Și-n mine ard mocnind văpăi
Toți zburătorii de-nceput
Ce au râvnit să fie lut.
Pășind agale printre spini
De tâmple vise îmi anini,
Și cerul tot mi-l
Ninge !
Un fulg efemer îmi așează pe pleoapă
o sărutare de gheață,...apoi se topește,
Un gând tresare și se prinde
în învolburarea albă de fulgi -
Are chipul tău.
Gândurile se topesc pe pleoapa