Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se așterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înțelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea și frumusețea
Au fost de mult uitate
Rupte de
Simplă limită
În care
Sufletul sălășluiește
Așteptând trecerea
De la cuvânt
La fapt
Opusul materiei
Suspendată în eter
Tăcută și imobilă
Așteptând gestul
Ce o va aduce
De la simplu
Dacă nu aveți nevoie de ajutor
De ce strigați după el
De ce vă bateți joc
De un gest făcut din inimă
De un sentiment curat
De un om.
Dacă vreți să fiți singuri
Atunci de ce plângeți după un
Mă pierd
În culoarea gândului
Pe care nu-l mai înțeleg
Mă regăsesc
În liniștea nopții
Atunci când lumina nu doare
Mă pierd
În tumultul zilei
Cerșind o clipă de liniște
Mă regăsesc
În
Nu vezi
Decât iluzia
Ce se întinde
Ca o umbră
Încercând
Să te facă să crezi
Realitatea nu e pentru tine
Nu auzi
Decât vocile
Ce te înconjoară
Ca un giulgiu
Încercând
Să te facă să
Nu ar fi mai bine
Să-mi îngrop gândurile
Pe malul unei mări
Din lacrimile
Gândurilor neîmplinite
Atunci cine ar mai putea înțelege
Cine sunt
Și de ce în jurul meu
E doar tăcere
Nu ar fi
Am încercat să aflu
Care este limita
Până la care
Sufletul poate să reziste
Fără să rupă legătura
Cu divinitatea
Am încercat să înțeleg
De ce adevărul
Are două fețe
Iar noi dorim să
Fiecare strop din sufletul meu
Cerșește puțină iubire
Într-o lume ce nu cunoaște
Decât un singur anotimp
Al inimilor înghețate
Ce și-au construit
Cu trudă și sudoare
Un zid ce le ascunde
De
Timp să exist
Să fac acel pas
Ce mă apropie de voi
Timp să înțeleg
Adevărul ascuns
Chip atins de lumină
Timp să deschid
Porțile minții
Să nu fiu doar un simplu gând
* LA MULTI ANI!
Petrecem eternități împreună
Istoria ne face dușmani sau iubiți
Nimic nu ne apropie
Totul ne desparte
Lumina ne învață pe amândoi
Ce trebuie să facem când nu mai iubim
Și lumea-i
Un drum ce desparte
lumina de chipul tău
Așezate pe margini de lume
suflete cerșind
o ultimă clipă de bucurie,
Sunt gânduri ce plâng
iluzia sclipirii
în care s-ar fi putut naște
Aproape fără
Evităm să ascultăm
Vocea ce răzbate
Din adâncul sufletului nostru
Pentru ca nu cumva
Să aflăm adevărul despre noi,
Și totuși
Ascultăm șoaptele șirete
Venite de nicăieri
Din suflete
Strigăt sau tăcere
Învelit într-o formă,
Goliciunea adevărului
Se ascunde
Și astfel
Încep să apară
Diferite păreri
Ce nu ne ajută
Să avem curaj.
Uităm începutul
Puritatea și liniștea
Unei
AI