aaa

Mi se dezgheata sentimentele... Repede! sa le bea si sa le manance cineva Caci va fi seceta Si foamete anul

Cuiele ruginite Striga sa fie scoase Din trupul Tau, Nu vor sa pacatuiasca, Pana si ele stiu ca esti Dumnezeu. Tu rabzi Ce pamantul si cerul Nu mai pot. Pietrele se crapa Vrand

Totul este un gol imens Pe care încercăm să-l umplem cu veninul Ce ne omoară lent. Suntem cei ce își eutanasiază Sufletele, Și cei ce le vând pe nimic.

In mine se sparg Geamuri pictate cu suflet Si viata. Un zgomot surd Imi impinge inima afara. O prind

Construim vase din apa, Ne mintim ca e lut, Apoi ne zdrobim tamplele Si cu praful lor Scriem data creatiei. (4.mai 2004-23:47)

Nimeni nu i-a facut o anestezie, Nu s-a gandit la suferinta lui. Nimeni nu a stiut ca roua de pe frunze Sunt lacrimile gandului De-a fi

Isi spinteca abdomenul Si scoate lumina cu mainile, Cu masura. Se elibereaza, Elibereaza pesti

Oamenii incep sa mearga in maini Iar picioarele le folosesc in tot ce fac... Cerul e negru, Iar pamantul albastru Detergentii si sapunul carora li se fac

Ne inchidem in colturile camerelor Si ne dezlegam venele Pe sub varul alb. Lasam ultimele globule rosii Sa le regaseasca pe cele albe. Alergam sa ne intalnim Ca niste vesnici

Ploua... Si mersul mecanic Al robotilor rugineste. Picioarele incoltesc Germeni de vis In asfaltul topit. Fatarnicia ne curge de pe chip Ca un rimel ieftin Si din

Ideile mi se nasc! Repede!...un creion! Nu vreau sa avortez poezia, Dar daca voi ...nu-mi dati creion ... O omorati. Nu-i drept! Ce conditie materiala cere? Nu cred ca vrea

Merg printr-un tunel de idei. In fiecare perete zace un tablou ruginit. Pe umarul drept brusc se odihnesc fluturi. O molie isi infige dintii infometata, poftind la sangele dulce. Instinctul de

Cainii musca sufletul meu Si-mi latra inima Si obositul sange. Ma acuza Ca le-am furat Sansa de-a fi oameni. (11.mai.2004)

Obiectul de pe masa plange. El mi-e oglinda, Casant, Se sparge Si mii de cioburi M-arata sluta. Il sarut pentru a-l reconstitui, Dar raceala lui se simte Si mi-s buzele

Privesc in gol, Deodata ochii-mi pica brusc Peste o panza si peste culori. Iau o pensula Si incep a desena haotic. Culorile prind un contur, O forma. Vad culoarea ce simbolizeaza

Ne plimbam pe linia râului. Diavolii se jucau În părul nostru Ne îmbătau cu vorbe cu gust de miere, Apoi ne trezeam în suflet Cu gustul de migdale.