Poezii

Îți zăresc privirea ascunsă După genele mari și negre. Inima ta nepătrunsă Oferă respingeri dure... De nerecunoscut ai devenit Când ți-am mărturisit că voi pleca Dar ai tăcut, tu nu ai

Desculță Calc valurile Cuminte Le risipesc Aud Stânca rece Și fug De lacrima mării Privesc Fundul apei Și gust Din luna Cânt În închisoare Și sufăr De fericire Mă joc Cu

Și cuvântul ăsta: moarte, Oare ce înseamnă? Banal. Eu mor, Tu mori, În fiecare zi. Fără remușcări, Fără regrete, Simplu. Ai murit Și azi Pentru mine. Dar maine, Cine știe... Poate

Ochii fără de viață M-atrag îngrozitor, Păr negru de mătase, Formează un decor. Contesa sângeroasă, Te scalzi în lac de sânge, Păstrează-te frumoasă, Cu chipul tău de înger! Sufocă-mă

Am vrut să prind luna, Am sărit, m-am întins, Degeaba... Și-a luat picioarele La spinare și a fugit... S-a ascuns bine După un nor, departe, Ce tristă A devenit dorința

Ce trecător... Există atâtea posibilități Să te iubesc, să mai trăiesc, Să nu mai mor... Și ce aleg? Doresc să fiu fericit Dar mi-e teamă De mine, sau... de tine. Așa că fug, Renunț la

Realitatea e dură... Prefer să trăiesc Un permanent vis, Să zbor prin abis, Să nu mă trezesc. Dar uite că mă fură... Mă zbat, alerg spre soare, Ce noapte minunată! Azi am să fiu

Aș vrea să mă tolanesc pe canapea, să stau, să visez, fără nici un gând, Dar nu pot acum, am multe de facut... Însă în curând voi celebra. Aș vrea să stau cu tine ore-n șir Să povestim despre

Boală necruțătoare. Oare o poți învinge? Nu poți să te opui, tu care mereu Ziceai să nu ma las? ...doar să fiu eu. Te-ai schimbat de când în păr îți ninge... Și plângi... nu doresc să te văd

Castelul... Privesc valurile, Ating cu privirea Stânca rece... Și urc! Castelul... Mângâi pădurea ce păzește inefabila istorie... Trăiesc! Castelul... Întoarce timpul Spre

Am învățat să ascundem Ochilor nepoftiți Fiecare lacrimă, Fiecare îmbrățișare... Visăm împreună Să atingem capătul lumii, Să-nvingem tot ce curma A noastră unitate... Visăm un

Nu pot și nu vreau să mai scriu Trebuie să mă opresc acum, Nu vreau să fie prea târziu, Să-nvălui trecutul în fum. A fost frumos să mă exprim Prin strofe, rime și măsuri, E cazul să ne mai

Ma exprim clar, dar se pare Ca tu nu vrei sa intelegi A fost un timp scurt dar oare Mai ai tu mai multi adepti? Deschide ochii larg, priveste, Cati te sustin... este pustiu. Te miri ca faima

Am crezut ca e sfarsitul Vietii noastre impreuna, Ne placea la toti cantatul, Dar ambianta nu-era buna. Fiecare dintre noi facea... Ce dicta. Nu era bine! Gandul nostru se pierdea Devenise

Stau și plâng gândindu-mă la tot ce a fost Nu mai pot să simt să fiu fericit... Timpul s-a blocat! Mereu mi-a fost greu Să renunț Să uit Să sper Mi-a fost greu să iubesc Mă

O mână... Nu e niciodata singură, Are o altă mână. Un ochi... Nu privește-n infinit, singur... O altă sclipire l-a găsit, un alt ochi. Un scârtâit... Niciodata... dar niciodata, nu

Fericit, pierdut în lume, Ai fost mai demult, Erai pus pe glume, Dar... nu știam s-ascult Un visător incurabil... Renunțai la somn pentru vise Totu-ți părea magic, Nu credeai c-există porți

Ești sus, noi te privim Cu-a ta coroană mare Ești bun, asta o știm! Dar și copacii mor în picioare! Încerci să fi demn De numele pe care îl porți. Cu toate că ești de lemn Ești și tu sortit

O casa parasita-n departare Inconjurata de-o padure mare Cu geamuri mari si fumurii O casa ce sperie oamenii Ma-ndepartez pe-aleea impanzita De copaci uriasi si de rachita Dar misterul ma

Ma intreb mereu Ce mai faci acum Nu te-am mai vazut De-o luna, sau mai mult Iti amintesti ce bine era Sa ne vedem pe strada mea Sa-mi fi un prieten foarte bun Pretend we’d fly up to the

Ochii negrii ca o noapte Te hibnotizeaza poate Privirea este reala Chipul galben te-nfioara Zambetul e impietrit Obrazul i s-a albit Pare moarta, dar si vie Oare cine ea sa fie? E de-o

Eu nu-alerg sa prind lumea din urma Prostia-a avansat prea tare Prefer sa raman mai in urma Ca doare din ce in ce mai tare Politicieni corupti conduc Dau legi care lor le convin As vrea din

In haine largi Pe-o strada-ngusta Sta un copil cam necajit El vinde fragi Si sta pe-o fusta Intr-un colt ferit Domni si doamne trec mereu Dar nu vor sa il ajute Pe copilul derbedeu Fac numai

O perdea prea groasa de minciuni Te face sa ajungi in alte lumi Pe care tu le coordonezi In care poti sa visezi Prea multa minciuna, Mult prea multa ura De ce sa te ascunzi mereu dupa-acel

Vreau sa te intalnesc dar nu te speria Nu vreau sa mai ascult minciuna ta Doar eu o sa vorbesc deci taci si asculta Ca nu am chef de vorbarie multa Iti cer doar sa fi corect cu mine Chiar daca

Prea multe promisiuni Ramase ne-mplinite Dorinte ametite De prea multe minciuni Prea multa fericire Pentru nimic concret Asta o sa te mire O sa renunti incet Si crezi ca mai exista O

Da, ai gresit si-acum e greu Sa te comporti ca un ateu, Sa decizi tu daca moare, Sau daca joaca la soare. Si urla in tine, durerea te tine! Aproape de fapte, dorinte desarte! Greseli fatale

Ai fost, e o-ntamplare? Mai esti? Nu te cunosc. Ce este aia floare? Ce este ala mosc? Ce speri tu sa mai vezi? Vreo fata cunoscuta? Degeaba.. n-o sa crezi Ca ea nu e de bruta. Nu toti

Ti-e teama sa privesti totul e confuz in jur Aberante privelisti Se nasc, traiesc si mor. De ce am fost creati asa? Inconjurati de-o lume-aiurea. De ce sa legi inima-n fasa, Atunci cand esti

Te-am gasit aproape isterica Tremurai. Ma-ntrebam de ce? Si urlai, mi-a fost frica! Te-am atins, erai rece. Fiecare vena, muschi zvacnea Erai uda toata, plangeai Pielea-ti alba ca un fulg de

O vioara canta dulce O melodie-albastra Afara parca ninge Si-o pasare maiastra Aprinde-o lumanare! Departe, se confrunta Un negru colt din noapte Lumina o afunda Si-un rece vant tot

Un trandafir in cimitirul dragostei, Si-o lacrima in coltul ochilor mei, Asta-i cam tot ce mai am... De atunci cand inca te iubeam. Nu pot sa mai visez, e prea tarziu! Si nu sunt vinovata,

O flacara aprinsa in inima tacerii, Un gand uitat de lume ce-aduce fericire, O rana vindecata cu mana mangaierii, Un ideal ce striga de prea multa durere! O dorinta ascunsa privita deseori, Un

Un vis albastru. Oare ce-nseamna? Langa un colt de manastire Si totul alb, pesemne-i iarna Un sentiment de parasire... Caldura nu mai ai in suflet A inghetat de multa vreme... Tot ce-ti mai

Intunecate umbre se joaca pe perete Afara este frig, si vantul inca bate Si un fior te trece din cap pana-n picioare Atunci cand prin minte-ti vine o-ntrebare \"De ce sunt urmarita?\" speriata

Un suflet inchis ermetic Asta pare ca ai acum AS spune ca-ti este tipic Sa nu-ncepi un alt drum Ti-este teama de urmari? Degeaba, daca nu incerci Sa dai glas la noi chemari Sa nu-ti ingropi

Si inca-un om mare s-a dus A disparut intr-o clipire Intr-un intunecat apus Fara urma de stralucire In urma a lasat prea multe Copii, sotie, idealuri A construit cladiri de frunte Si-acum e

Te-ai dus.. dar oare-ai fost? Prea repede-a trecut Mai are oare-un rost Sa sper la un sarut? E-aproape-un an de cand Ne-am vazut prima data Cand m-ai vazut plangand Ai spus:\"te rog ma

Erai un fluture de foc Ai incercat sa te inalti Zburand insa-ai cazut in praf Ai fost lipsit de libertate Acum esti doar o piatra, rece Cazuta-n iarba la apus Langa o floare

Traiesc atata timp cat imi doresc o viata? Nu e O iluzie intre stele, Si nu degeaba ma mai zbat si mai muncesc Viata-mi ramane prin ideile mele. Care e scopul meu pe-acest pamant? O sa ma

Minutul opt e decisiv. E minutul in care fluturii isi vor lua zborul, Sau e timpul cand nu va mai conta nimic: Vei da in tot cu piciorul. E momentul in care Ar trebui sa stii pe cine ai in

Exista rai, exista iad? Exista viata dupa moarte Exista lumea cea de jad? E pentru toti, e pentru-o parte? Multe-ntrebari avem acum Ce deocamdata n-au raspuns... Dar cand o luam pe un alt

Un triunghi cu vârful în jos Eu sunt vârful, iar Tu si ea sunteți baza E totul lipsit de miros Absolut hilar O să se stinga raza? Aprinde-o! Ce caut eu în acest triunghi? E echilateral,