Poezie
Picături (2007)
1 min lectură·
Mediu
Fericit, pierdut în lume,
Ai fost mai demult,
Erai pus pe glume,
Dar... nu știam s-ascult
Un visător incurabil...
Renunțai la somn pentru vise
Totu-ți părea magic,
Nu credeai c-există porți închise.
Pășeai ușor pe o foaie,
Desculț, ca un copil
Picături curgeau de ploaie,
Nimic nu-ți părea imposibil.
Dar moartea te-a cuprins
In ale sale brațe necruțătoare...
Mintea ți s-a închis,
A adoptat pozitia-odihnitoare.
Și uite ca...Ochii tăi,
Înroșiți de-atâtea vise,
Nu se mai deschid!
Nu mai pot... să privească,
Picăturile de ploaie ,
Care s-au mutat în ochii mei!
002.097
0