A

Pentru tine...

Mă bântui singură în nopțile pustii
Să le-adaug un strop de nonsens.

Îmi trag sevele din tovărășia deplorabilă
a feței palide și a ochilor cenușii.
Viața mea e un hol cu oglinzi
în care mă-ntâlnesc la fiecare pas
cu fumul meu rătăcitor.

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic \'til I\'m gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love.

In cea de-a șaptea zi, Dumnezeu spuse: \"Sa fie muzică!\" și a fost Cohen. :)

Suspect: Arhanghell
Condamnat pentru: simtirea pe care o trezeste poezia
Victima: LSD

Daca tu ai inchis intre doua consoane, atunci e de datoria mea sa deschid intre doua vocale...

Imi place foarte mult.
Ba nu chiar mai mult de atat.
De fapt, IMI placi.
Si sunt poate cea mai straina dintre toate...

Nu Eu-lui, ci Eului;
Entiatate ?!?

Fara suparare, e obositor si nu da deloc bine intr-un text de orice fel ar fi el, cu atat mai putin intr-o poezie.
Ne mai \"citim\" :)

Am ramas fara cuvinte... De fapt, mai pot sa spun ceva : \"Frumos...\"

P.S.: Nu mai papa spatiile de dupa punct sau virgula :)

Ochiul e considerat organ sexual in unele culturi... Acum inteleg si nu mai resping ideea :)

Din visul asta n-as vrea sa ma trezesc vreodata.
Din pacate, eu visez prea mult intuneric si teama... Cred ca undeva intre ieri si maine mi-am pierdut ingerul...

Nascutu-m-am în miez de zi, poate de-o toamnă, cu tulburi gânduri năpustite asupra ta, iubire...
În fiecare noapte, eu și ploaia ne atingem... te vorbim... prea târziu să mai pot iubi a mea ființă ce-o străbat.

Așteptarea doare chiar dacă nu suferi... pentru mine e un altfel de tăcere, tot cu două tăișuri, dar mai dureroasă...
Poate graba te-a împins la greșeli ortografice, nu?

De m-aș putea juca și eu așa cu timpul... de fapt, mă joc, dar altfel... secundele se ascund și eu le caut în zadar... Nu le caut pe toate, numai pe cele care îmi lipsesc să fiu completă, să mă pot numi om... poate odată...

Sunt confuză... și asta pentru că și despre mine gândește așa măcar o persoană... Și mai mult de atât, îmi pare rău... că nu am putut fi până la capăt îngerul de care avea nevoie... Problema mea e că sunt copil, a ei care era?

De ce ochii?
Îmi place ideea de căutare, de substituție, dar nu și imaginea ochilor... de fapt, nu știu ce imagine mi-ar fi plăcut... probabil nu una cu reprezentare fizică... nu știu... dar îmi place.

Încerc un răspuns pentru prietenul necunoscut...
Am în față acum o imagine care ar putea constitui o explicație la întrebarea ta. Imaginează-ți omul în centrul unei forme luminoase și discontinue de materie pe care o notez \"viață\"; din loc în loc acest areal se întrepătrunde cu o formă de materie densă, mai întunecată, bine delimitată pe partea interioară, notată \"moarte\". k?
Acum, încearcă să induci planului suport al acestor materii o mișcare centrifugă. Omul va fi proiectat când într-o parte când în cealaltă a vieții, dar se va lovi de marginile rigide ale morții, în special în părțile discontinue ale vieții. Poți continua imaginea cum dorești, era doar un exercițiu ...

Sensibilizează prin plânsul îngerilor și noaptea nesfârșită. Dintotdeauna oamenii au fost mai uniți în suferință decât în bucurie. Iar ideea de noapte perpetuă e pe de o parte simbol al cripticului, misterului dar și un fundal pentru vis, pe care îmi permit să-l consider vis al vieții și nu doar al nopții.

Ultima frumusețe care m-a mișcat profund a fost o expresie de durere. Am stat câteva minute parcă hipnotizată priivid o muscă prinsă în pânza unui păianjen... am privit-o până a încetat să mai bâzâie... a fost o exepriență unică și purificatoare pe care nu am preenția să o puteți înțelege sau împărtăși. Dar sincer am trăit frumosul și durerea și am început să cred că sunt în relație de cauzalitate reciprocă.

Permite-mi sa-ți sugerez să citești și no-title, o creație de-a mea, ca să nu o reproduc aici... Poate regăsești ceva din tine acolo... cel puțin mie așa mi s-a întâmplat în ceea ce privește textul tău.
În al doilea rând, Radu Lucian are dreptate, pică tare rău fontul... păcat de conținut.

Fii puțin atent... negru, singur, abis, inconștiență, dulce-amar, amețit, cenușiu-albastru, ucigaș, disperare, morbid, doborât, înecându-mă, mocirlă, să mă biciiuască, amorf, malefic, agonie, imposibil, acid, murdar, negru-turbat, hidoșenie, gălbui-incandescent, turbare, / renaștere, alb, liniște, cristal, lacrimi, rece-albastru, tânăr, vitală, alb-rece, proaspăt, binecuvântat, să mă ridic, să lupt, să rezist, să trăiesc, nou.
Ideea pe care ai ilustrat-o permite-mi să o cataloghez drept sublimă. Dar... păcat că e și un dar - ce-i drept detașat de valoarea literară a textului - pornind de la premiza că vorbele sunt gânduri tălmăcite, ar trebui totuși să-ți ridici câteva semne de întrebare. Textul reflectă o stare reală de spirit sau una indusă? Tare aș vrea să greșesc când spun că debordezi de pesimism... și ca totuși să nu greșesc prea tare, promit să citesc și alte texte de-ale tale pentru a compara atitudinea generală. Promit să revin...

Din păcate nu întotdeauna apuci să îi adaugi piatra...