Poezie
Iubita mea
1 min lectură·
Mediu
Iubita mea
Născutu-m-am sub nori albastri
În miez de zi unde nimic nu moare,
Poate doar o frunză cu multă frică
De-o toamnă c-un suflet de soare.
O toamnă a fost de ajuns să răsară
Cu tulburi gânduri de iubire si amar,
Toate năpustite asupra ta, o copilă devenită zână,
Of iubire, chiar si acum aud cum gândurile răsună,
În fiecare noapte mă înfrătesc cu timpul,
Noaptea eu si ploaia ne adunăm,
Ne atingem, ne contopim ,ajungem să ne iubim,
Dar tot ce facem este să te vorbim.
Dar prea târziu eu m-am născut
Ca să mai pot iubi acea viată
Fără a mea fiintă ce acum-mi tace
O statuie iubindă si oarbă-n raza ce-o străbat.
013.565
0
În fiecare noapte, eu și ploaia ne atingem... te vorbim... prea târziu să mai pot iubi a mea ființă ce-o străbat.