A

Corectează, te rog \"pacatm\".
Sugestie pentru final:
\"să mă prefac
în frunză
și să cad\"

Mulțumesc!

Motzo, primit-am scrisoarea ta de suflet cu mare bucurie. Noi facem bine când nu ne e dor de tine. Am cumpărat un tricou galben și am scris Bora Bora cu cretă colorată și acum vrem să jucăm șotron. La cheie am făcut o dublură să am și după ce pleci și mai departe să-ți citesc încă o dată măcar scrisoarea din seif.
M-am ținut de promisiune și mi-am lăcrimat gândul pentru tine... știi... de la noi. Uite: Noapte cu voi.

Salutări Carolinei cea cea cea știm noi cum.

Andreea

Frumos joc de umbre pe obrazul tavanului.
M-am lăsat furată de muzica anonimului.
Sper să revii cu texte.

Andreea

Stelele se coc în livezi astrale.
Frumoase fructe cerești îți cresc în suflet, Silviu!
Când le ajunge toamna din urmă, să ne anunți, vreau să fur câteva căzute în iarbă pentru perioada de hibernare.

Andreea

Am revenit la poeziile de izvor ale Silișteanului și nu-mi pare rău deloc :)
Ai zugrăvit imagini puternice aici. Un joc de culori și materiale bine lucrate. Respiră un aer mai mult decât plăcut.

Andreea

Așa am început și eu, Mihai. Demult. Trebuie să ai încredere în tine și în ceea ce poți scrie și să nu te cramponezi de catrene cu rimă. Să-ț formezi un stil propriu, să te exprimi liber și să uiți că există mari poeți ca sursă de inspirație. Trage puțină sevă lirică din viață. Citește poeții consacrați mai recenți. Fii tu!

Andreea

Bine-ai venit, Diana!
Ai idee ce e poezia și asta e bine. Tot ce pot eu să-ți cer este să nu lași rima sau măsura versului să constrângă ideea. Să nu frângi cuvintele doar pentru formă, să lași poezia să respire alb sau aproape alb.
Îmi place ce-am văzut aici.
Aștept să mai scrii.

Andreea

Frumoasă orânduire de cuvinte și imagini, \"am dat nume pletelor tale\".
Nu am fi conștienți pe deplin de lucrurile pentru care nu avem un nume.

Andreea

Bine-ai revenit, lapis!
În forță, aș putea spune...
Mi-a plăcut în mod deosebit prima strofă. Spre final, poate că te-ai mai diluat puțin, dar poezia rămâne una frumoasă.
Sper ca de acum să te avem mai des printre noi și cu texte de cel puțin aceeași valoare.

Andreea

Numai eu văd un om din flăcări? Oh, îl și simt.
O poezie pentru aplauzele mele mărunte.
Și un mic dințișor: titlul. Și, în general, titlurile pe care le alegi pentru poeziile \"de dragoste\" - să le spun așa. Alegerea mea s-ar axa pe un element sugerat de stare, nu prin declararea ei, dar e doar o opțiune personală.

Andreea

Despre Eliade și La țigănci-le lui îmi face oricând plăcere să discut.
Ah, pentru început, trebuie să vă rog pe toți care aveți intenția să citiți acest comentatiu să vă asigurați că puteți accepta o înșiruire incoerentă de fraze, le voi scrie pe măsură ce recitesc textul și vor avea aparent legătură... nulă.
Așadar...

- \"Recent, elevii claselor a XII-a au susținut examenele de bacalaureat.\" - recentă e vara față de acuș-iarna? Aș fi încercat o altă introducere, ușor de adaptat la orice context. Sau cadru temporal.

- \"cea mai bună interpretare cunoscută pentru nuvela „La țigănci” a lui Mircea Eliade este cea dată de Sorin Alexandrescu [...] Această interpretare mi se pare – și cred că orice cunoscător al scrierilor lui Eliade este de acord – complet nesatisfăcătoare\" - păi cum se face că o interpretare complet nesatisfăcătoare este cea mai bună cunoscută? Sau cui ar trebui să i se reproșeze? Cine o promovează?
Nu e în totalitate o întrebare retorică, răspunsul e simplu: fiind prefața cărții pe care fiecare ar trebui s-o citească măcar o dată, în liceu, este considerat din start un punct de vedere avizat după care se dezvoltă calcuri care mai de care mai inutile și confuze, derutând un elev care atunci intră pentru prima dată în contact cu universul fantastic al lui Eliade.

- Toate celelalte lucruri pe care nu le-am menționat aici sunt în această poziție (ne)privilegiată pentru simplul fapt că nu am ce să le reproșez. E un articol bine scris, foarte bine scris, și e un bun exemplu pentru ce ar trebui cuprins în prefața unei cărți / manual de liceu / carte de comentarii. Locul lui e într-o revistă, și nu de literatură, ci de materiale didactice. Din fericire, mai există.

- Mai am un adagiu personal referitor la nuvela în discuție. De când am citit-o prima dată și până acum, o impresie mi-a rămas întipărită în minte: experiența narcoticelor. Am îndrăznit să-mi confirm singură presupunerea, prin conținutul științific al Istoriei credințelor și ideilor religioase și prin cel aproape autobiografic al romanului Maitreyi. Eliade a \"servit\" diverse licori halucinogene și a avut și un prieten (al cărui nume îmi scapă acum) plecat în State care se spunea că ar fi consumat droguri. Aceasta din urmă nu e o informație verificată.

- Morala ar fi că în lipsa unei lecturi vaste din Eliade, pentru a putea înțelege textul (și nu doar a avea impresia înțelegerii lui) se impune o referință critică așa cum e cea de față.

Felicitări și pentru subiectul abordat și pentru maniera de redactare!

Andreea

Toate triunghiurile înscrise în semicerc sunt dreptunghice. Eu zic că e un lucru bun pentru tine și universul tău.
Mi-a plăcut. Următorul pas după cerc va fi sfera ;)

Andreea

M-am lăsat învăluită de final. A doua strofă este de fapt poezia ta, prima e un preludiu pe care să nu te sfiești să-l elimini.

Andreea

O mică rugăminte, Despina, mai treci o dată prin text și corectează greșelile. În rest, e un poem colorat ca un râs de copil. Poate totuși nu era cazul să uzezi atât de paleta cromatică într-un text scurt. E o imagine supraîncărcată.

Un curcubeu cât mai plăcut în doi!

Andreea

Frumoasă fotografie ne-ai oferit, Monica!
Eu îți accept copia fidelă în lipsa originalului, numai în lipsa ta trandafirie și dantelată.

Niciodată nu e prea târziu...

A.

Citite pur și simplu, poate rândurile de mai sus nu spun prea multe ca poezie. Dar eu mi le-am imaginat pe o piesă rock. Zâmbesc, așa-i :)

A.

Cuvântul tău e la intersecția multor linii frumoase. Deși aparent simple, imaginile ascund mult mai mult.
Mi-am permis libertatea de a păși punctat pe liniile goale închise în cercuri și acum recunosc: de foarte jos oamenii nu se văd deloc...

Frumos, Doru! Te voi mai citi.

Andreea

Trecem peste \"Nu vreau să fiu Johnny Depp\" că nu te cred. Puteai să-ți alegi orice alt actor și să vrei să nu fii el, dar nu JD, Doc! :)
Trecem și peste lipsa asta de diacritice și nescris după normele în vigoare că tare mi-au mai jucat ochii stânga-dreapta: aici e i, î sau â?! Ufff... obiceiul de azi, meseria de mâine. Să nu vii să dai vreo lege pe-aici că ți-o aprobă ăștia.

\"eu vreau sa te scriu cu degetele pe geamuri reci sau oglinzi aburite
fara sa am nevoie de memoriile mele de lunga durata\" cere aplauze și premii, că public are deja.

Și restul, și restul... da.

A.

Nu puteam trece pe-aici fără să-ți spun cât e mult mi-a plăcut veacul tău de singurătate - de un an și o lună :)
Poezia place mai puțin la început, poate e prea diluat spre banal, dar finalul salvează.
Visez și eu la ochi cu inimi... spre vamă, birjar!

Andreea

Mi-a plăcut mult poezia ta; îmi pare rău doar că am citit-o abia acum.
Un licurici sincer pentru pieptul învelit cu soare pe dinăuntru, sângele cu apă, poziția lotus inoxidabilă. O să-ți prindă bine în vizuină, când te ascunzi de indiferența inimii sub plămânul stâng. O hibernare cât mai accesibilă!

Andreea