Poezie
ultima șansă
1 min lectură·
Mediu
cresc firele de iarbă
cam fără culoare si mult sub spatele meu
răsturnat pe gheața lumii.
\"te râd fluturii, mă, te râd toți fluturii!\"
și fluturii mă râdeau verde cât toată iarba
de sub spatele meu,
deasupra era toamnă
și se coceau stelele
in livezi astrale.
nu culegea nimeni raze sau praf
din fructele ceresti,
dar ele nu se supărau
și înverzeau la loc a doua zi,
a doua secunda,
a doua și ultima șansă.
012280
0
Frumoase fructe cerești îți cresc în suflet, Silviu!
Când le ajunge toamna din urmă, să ne anunți, vreau să fur câteva căzute în iarbă pentru perioada de hibernare.
Andreea