A

A fost o lectura placuta, nu pot sa nu las un semn, oricat de scurt si irelevant, in special intr-o zi ploioasa cum e posibil sa fi fost si ziua aceea din Constanta (dar poate ma insel).
\"perete lângă perete/ se așeza singurătatea/ om lângă om\"
mi-a placut mult, dar si \"calc prin balti ca prin pedeapsa\". Transpare un fel de vinovatie, un regret de a nu fi stiut \"cum să îți spun\", dar mai mult decat atat, de a nu fi stiut cum sa faci pe acel cineva sa simta, sa traiasca ceea ce trebuia trait pentru a fi inteles. Si regretul striveste melcii, ce vina au avut ei, veniti doar sa danseze in ploaie, cand paseai prin balti pedepsindu-te, tocind pavaje intr-o \"calatorie\" cu tine insati printre pereti si oameni, in singuratate.
Si poate are vreo legatura cu aprilie.
Cu prietenie,
Octav

Imi place la vizuala ideea de \'cerc\' marunt in apa separat de cercurile mari intrepatrunse, care poate fi un observator detasat intr-o oarecare masura de miscarea lor, cu toate ca impart aceeasi natura si sfarsit. Devine un martor al \"fărâmițării\" generale, care nu isi cauta locul in context (rupt de el), tinzand spre obiectivitate si indiferenta (si prin lipsa culorii). Sau/si asteapta sa se fie inghitit si el.
\"Niciomemorie\" este numele suprafetetei de oglinda a apei care va ramane in urma versurilor, este lipsa de forme si, mai important, de contrast.
Dupa parerea mea ar fi prins bine putin mai multa atentie la imagine. Poate ar fi fost potrivit ca textul sa fie o idee mai inchis pentru a echilibra imaginea, care aluneca spre stanga (nu cred ca s-ar pierde efectul scontat).
Toate bune

Am avut impresia ca intru in cladirea ta atotcuprinzatoare -\"o biserica un loc de joaca un magazin mare\" si vast, necunoscut, care e totodata un \"magazin mic\", familiar si cald \"ca-n burta mamei\"- m-am plimbat pe hol, detasat dar totusi nedetasat, am trecut pe langa usi, pe langa numerele impersonale ascunzand fiecare o scrisoare de care prea putini sunt interesati. M-am uitat pe furis prin crapaturi, am ciulit urechile, cautand parca garsoniera mea, iar la capat am dat piept in piept cu dumnezeul acestui microcosmos si l-am intrebat daca sunt si la etaj toate bune..

O perfuzie placuta, linistita.. poate nu mai esti in toate lucrurile, dar esti in poezia asta.
Sper ca-n perfuzii vreo sora sa continuie sa-ti strecoare viata, inspiratita. Si lasa fereastra deschisa sa vedem si noi ce visezi.
Toate bune

Mi-a placut ceva din imaginea cu memoria. Risti sa rămâi \"ca o zdreanță/ înfiptă în trecut\". Sau, poate, sa ramana trecutul infipt ca o zdreanta in tine..
Las si pe alti \"pesti\" sa urle \"cercuri cercuri\"(parca vad cum ies bule), in legatura cu poezia desigur.
Toate bune,
Octav

Evident esti din Constanta. Aerul sarat din poezie, marea, stilul.

Vorbesti despre singuratate, despre incercari de imperechere nereusite.. erai pe punctul de a fi \"un fel de barză chioară\" dar in lipsa cuibului, perechii pe care nu ai cum s-o gasesti, aduci doar pietre seci, singuratate, care parca anuleaza orice posibilitate de scapare, iar incercarile esuate se aduna. Dragonul se pare ca inghite orice mai putin singuratatea naturii sale, mai putin pe sine insusi. Te-ntrebi cum au fugit altii. Poate \"apasand pe tragaci\" in vreo dimineata cand ceata marii le-a patruns in minte. Marea, aerul sarat te \"curteaza\" mereu, vag dar insistent, iar tu faci surfing pe campurile lumii, uiti iarasi de aerul sarat(pe care tot il mai inspiri), o emotie noua (in fond, o cunosti demult, dar de fiecare data pare noua) te copleseste. Marea sarata insa ramana acolo in ceata si asteapta un nou esec.
-asa cumva am inteles eu poezia-
Corina, nu te lasa batuta :) Vei gasi o scapare! (nu conteaza ca -poate- nu exista) Poezia interesanta, transmite aerul sarat de la voi, am stranutat chiar.
Toate bune!
Octav

Poezia ta mi-a adus aminte de o idee citita undeva: daca strangi pumnul, nu atingi nimic in afara ta.. daca tii palma deschisa cuprinzi toata lumea in ea.
Prima parte e simpla, usoara si inocenta, aproape naiva, cu un iz de mahnire.
\"cine se cuprinde cu brațele
e un om singur\"
Surprinde prin inocenta, te dezarmeaza (cum a afirmat altcineva mai sus). Si-n acelasi timp te pune pe ganduri.
La buna citire!
Octav

Barbatul sinucigas (sau cum a fost; motivul pate e singuratatea sau frigul-totusi ieseau aburi din canal-) devine subiect de distractie pentru localnicii plictisiti care ies din \"televizoarele\" lor cum mergeau altii pe vremuri la circ. Se plictisesc repede si de noua activitate, mai gasesc si un vinovat (\"bănuindu-mă că am băut\"), dau a lehamite din mana si se-ntorc acasa doar ca sa astepte somnorosi vreun alt incident. Un copil iese din iad, poate pentru care se jertfise barbatul din ajun, sau o renastere a acestuia, un nascut al adevarului in care nu mai crede nimeni, adevar trist pare-se. Doar \"eu\" mai crede, sta pe banca lui la intrarea in iad(sau in rai, ca nu stii niciodata ce poate fi in canal, sfidand aparentele), \"eu\" sta acolo, cu paine si vin, bigot, dar in fond condus de aceeasi curiozitate ca si localnicii.
Poem interesant, cateva imagini bune, bafta in continuare!
Octav

Chemarea mortii domina toamna. Un fel de a prevesti ce aduce iarna. Si totusi, chemarea o simti inca din vara. N-o sa te lase nimeni sa pleci toamna. Dar din zi in zi poate sa vina iarna. Promit mult acele femei: uitare, o casa (fara iesire, ce-i drept). Ziarul = amintirile prin care tu vrei sa dobandesti \"niște aripi de înger și-un căuș de lumină\". Astepti o imaginea pierduta (dar iubita, zic eu) care sa te salveze.
Totusi, iarna vine. Ramane de vazut daca ai dobandit sau nu ceea ce-ai cautat.

\"al cui o fi trenul trecut printre degete?\"
A cui o fi viata/soarta(destinul) care mi-a trecut printre degete? Cine a trait-o in locul meu? Cine mi-a visat visul?
Mi-a placut.
Toate bune

\"ar fi trebuit să ne naștem încă o dată
printre săbiile tăcute ale cavalerilor noștri muriți fără de noi\"
\"alerga fără teamă și fără de prihană prin visul celui uitat demult\"
Ar fi trebuit sa punem si noi umarul la crearea acestui vis al unor eroi cu arme tacute, martiri uitati,dar al caror deznodamant dorit se lasa asteptat.
\"ar fi trebuit să ajungem acasă demult\". Catre cine apune soarele?
Ciudat cum istoria devine legenda, mit, basm.
Toate bune,Octav

Mi-a amintit de Michelangelo care zicea despre un mare sculptor al antichitatii ca nu era un maestru, era un simplu om iubit de zei, zei care ii faceau sculpturile..el doar inlatura piatra(sau materialul respectiv) din jurul lor.
Poezia e foarte sugestiva si completeaza parca sculptura(\"jumatate piatra\"). Chemi din piatra \"lumina altui timp\", sa-ti ia ea \"durerea\", sa te intregeasca, sa te daltuiasca... mi-a placut.
toate bune,
octav

Intrevezi ceva... \"translucid\" . Faci \"piruete\" desarte sa afli mai multe. Mainile iti \"cad neputincioase\" amuzand timpul. Si finalul se apropie...
\"din venele lumii timpul s-a scurs\"
Si care va fi finalul ? Va fi lumina sau intuneric?
Schema poate o stiai cand nu existai. Cand erai intuneric. Sau lumina.

Mi-a placut mult ideea poemului tau conturat cu acest rosu sangeriu. Te mai citesc.

Nu-ti fa griji. Cu anii o sa trec peste. :)
Astept continuarea..
(ma repet)

Nu te-nerva, multe texte bune de pe agonia raman fara cititori. Lipsa de timp(si lenea) ar putea fi cauza principala. Majoritatea prefera sa citeasca proza scurta(de tot) sau poezii. O urmare ar fi numarul mare de poeti si poezii.
Nu te lasa descurajata.

Eu in locul tau as pune nuvela integrala pe site chiar dak ar citi-o doar un oarecare \"Octav\". :))

Pe Pollux, mi s-a parut un text dinamic, usor de citit si interesant in fond... cu toate ca a trebuit sa exsecror de nenumarate ori orele de latina la care nu eram de loc attente. Fortuna, exista dictionare online :)

Ps. concluzia-rezumat se potriveste intr-un fel cu textul asta... cu viatza lui Razwan ... si a altora.