Bărcile din tren - Cornel Rodean
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins. Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată). Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor. Din 2002 - membru poezie.ro, ulterior agonia.ro. Din 2008 - membru al Uniunii Epigramiștilor din România. Din 2008 - membru al câtorva cenacluri literare din Constanța și București. Din 2008 - membru fondator și președinte al Clubului Umoriștilor Constănțeni "Prăvălia cu Umor". 2011 - volumul de epigrame "Epi...gramatica", Editura Ex Ponto Constanța 2013 - volumul de proză scurtă umoristică “Raiul”, Editura Ex Ponto Constanța 2013 - volumul de senryu (haiku umoristic) “Ucenic la școala de senryu”, Editura PIM Iași 2014 - coautor împreună cu Ina-Simona Cîrlan din Veneția al volumului de proză umoristică epistolară “Gondola de Constanța”, Editura Ex Ponto Constanța 2015 - volumul de poezii satirice "Facerea lumii", Editura Anamarol București. Texte literare de natură diversă (poezie umoristică, proză scurtă, jurnal de călătorie, eseu, epigramă, haiku, senryu), soldate cu câteva zeci de... - apariții în antologii și volume colective - apariții în reviste literare și de cultură - diplome de la concursuri și festivaluri literare.

Autorul demonstrează prin povestirile sale un lucru - dacă ești un bun observator, n-ai nevoie de imaginație, găsești subiecte în viața de zi cu zi. Sunt descrise întâmplări uneori ieșite din comun, chiar paradoxale, pline de tâlcuri ascunse și de un umor fin. În această categorie aș încadra schițele “Îngerul păzitor”, “Întâmplare bizară”, “Primul client”.
Dacă tot am vorbit de umor, aș face o primă observație, referitoare la subtitlul “Proză umoristică”. Cititorii s-ar putea aștepta la cascade de poante, care să stârnească hohote. Nu, fiecare povestire îți iscă un zâmbet în colțul gurii. Dar mai mult decât atât, te pune pe gânduri. Cred că mai potrivit ar fi subtitlul “Proză satirică”.
Cel mai des sunt combătute prejudecățile. Prejudecăți de pe vremuri (“Curajos ca soldatul sovietic”), prejudecăți sociale („Bărcile din tren”), naționaliste („Iarba verde de acasă... din Ardeal”), regionale („Oltenii sunt isteți”) sau despre diverse hobby-uri („Farmecul vânătorii” și „Adu minciogul!”).
În acestea, dar și în alte texte („Nuntă ca-n povești... de groază”, „Jumi-juma”), precum și în cele prezentate mai jos, satira e suculentă.
Aș numi schița “Am ceva aici...” proză scurtă epigramatică. Rar mi s-a întâmplat să citesc o proză scurtă atât de asemănătoare cu o epigramă. Iată:
- este mult mai scurtă decât altele, tot așa cum o epigramă este mult mai scurtă decât alte poezii;
- este satirică, în special prin aceea că secretarul, bănuitor datorită unor precedente, suspectează o încercare de corupție;
- are umor exact ca o epigramă, care te face să zâmbești abia după ce s-a terminat;
- construcția pregătește impecabil pista falsă;
- poanta - total imprevizibilă - se găsește în ultimul paragraf.
Dacă “Am ceva aici…” poate fi considerată asemănătoare cu epigrama, atunci “Aventuri cu termopane… și americani” poate fi comparată cu o fabulă. Nu pentru că ar avea drept personaje niște animale, ci pentru că finalul amintește clar de morala explicită a unei fabule. “În concluzie, degeaba ești tu foarte organizat, când depinzi de meseriași români și de prieteni tot români (chiar dacă trăiesc în America de câțiva ani)!”
Am lăsat la urmă “Fals tratat de alimentație sănătoasă”, așa cum e și în volum, de altfel. De ce mi-a plăcut? De mai bine de zece ani primesc email-uri despre o alimentație sănătoasă. La început aveam mare încredere în litera scrisă (obișnuință din copilărie) și încercam să respect indicațiile. Până când am constatat că multe se bat cap în cap. Vă dau un singur exemplu, din multele sfaturi primite. Pentru a preveni îmbătrânirea, trebuie să bei minim doi litri de apă în fiecare zi. Dar de curând am primit următorul email: "În studiile sale, cercetatoarea scoțiană Margaret McCartney arată că, dacă un om bea apă fără să-i fie sete, pot apărea unele deficiențe: puterea de concentrare scade, în loc sa crească." Cum să n-o cred, când eu constat că puterea mea de concentrare a scăzut față de acum 40 ani?
Toate aceste indicații contradictorii m-au enervat și m-au amuzat în egală măsură, drept care mă bătea gândul să scriu un text pe tema respectivă. Acum nu mai e cazul, Cornel Rodean l-a scris mai bine decât aș fi făcut-o eu.
Mai mult, am reținut de aici pontul cu șoriciul de porc, îmi place la nebunie. Anul ăsta voi uimi la festivaluri toată floarea umoriștilor cu podoaba mea capilară.
Iar morala acestei cronici (ca să fiu în ton cu autorul) este că volumul merită neapărat citit. Dacă nu-l aveți încă, luați legătura cu Ștefan-Cornel Rodean!
Cum sa citezi
Dan Norea. “Bărcile din tren - Cornel Rodean.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2017/01/barcile-din-tren-cornel-rodeanComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îl felicit pe Cornel și aștept cărți noi, chiar dacă nu este doritor să ofere neapărat cantitate, ci calitate la cele mai înalte cote. Fiecare cuvânt e la locul lui, pentru ca povestea să fie credibilă și poanta finală să izbucnească spre deliciul cititorului.
Fratele nostru Cornel Rodean nu a pierdut timpul pe agonia.ro și în pe alte meridiane ale internetului, ci iată că ne mai aduce o carte care merită toate aprecierile noastre. Am citit și eu aici, pe acest site, mai multe din prozele scurte al lui Cornel și am rămas încântat de abilitățile sale scriitoricești. O proză umoristică este, de cele mai multe ori, produsul imaginației artistice și mulți autori sar peste cal, născocind întâmplări și personaje neverosimile. În povestioarele lui Cornel Rodean totul este firesc, credibil, umorul decurge din situațiile și caracterul personajelor zugrăvite de autor pe care, poate, le-am întâlnit și noi, însă nu le-am văzut...
Cronica confratelui nostru Dan Norea este scrisă, ca de obicei, cu convingere și căldură, de aceea este... convingătoare și caldă.
Felicitări ambilor confrați de condei și de agonie!
Ioan Toderașcu, Nelu Gârda și Ion Diviza, de acord și cu aprecierile voastre, chiar dacă (nu "mai ales pentru că") ați scris numai de bine!
Numai bine!
Cornel
Ioan Toderașcu, Nelu Gârda și Ion Diviza, de acord și cu aprecierile voastre, chiar dacă (nu "mai ales pentru că") ați scris numai de bine!
Numai bine!
Cornel
Cartea a ajuns și la mine, acum socializează cu suratele ei din bibliotecă. E un volum reușit, care cuprinde umor deștept.
Felicitări amândurora!
Sunt bucuros că voi avea în curând și volumul ce le va cuprinde. Va sta sta alături de celelalte două Dați-mi voie și Luptător Pe Frontul Epigramei., îmbogățindu-mi biblioteca
Felicitări autorului dar și domnului D. Norea pentru prezentarea făcută volumului
Dane, meriți mult mai mult și eu știam asta chiar înainte de a te apuca tu de scris acest articol.
Mulțumiri tuturor!
Cornel

Așadar, într-o mică măsură, știu despre ce vorbește Dan Norea în prezentarea de mai sus. Concret, faptul că am pipăit-o și am citit „Primul client”, întâia proză din carte, face să nu fiu chiar „în plop” vizavi de cartea confratelui nostru, Cornel Rodean. Cred că Dan Norea a făcut o cronică destul de realistă, fără înflorituri și afirmații gratuite, așa cum îi stă bine unui cronicar consacrat deja în lumea noastră epigramatică: prompt, concis, realist și cu umor fin.
Felicitări, Dane, pentru demersul tău reușit, felicitări autorului pentru acest prim volum de proză scurtă umoristică!
Consider că o stea este binevenită și binemeritată...