Mireasa de sare de Maria Dobrescu
Volum de debut
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă, pentru că și sufletul are nevoie de hrană! Imi plac lucrurile ușor atinse de frumos fiindcă așa cum spunea Baudelaire, ceea ce nu e puțin diform are aerul banal, de unde reiese că neregularitatea, adică neprevăzutul, surpriza, uimirea, sunt o parte esențială și caracteristică a frumuseții. Sunt fragilă ca și clarul de lună și puternică precum înaltul din munți, sunt transparentă ca un pârâu în care se oglindesc păstrăvii în jocul lor argintiu și alteori atât de opacă precum o fereastră cu storurile trase, sunt un amestec alcătuit din crâmpeie de răsărit și apus învârtind ades morile de vânt ale norilor, sunt noaptea plină de stele și spuma tuturor dimineților, sunt sarea și piperul, pelinul și mierea, sunt femeie, iar viața îmi curge prin sânge cu flori de cireș. *** Je ne suis qu`un point au milieu de l`univers, une petite partie de la nature, le pastel de la terre et le miel du soleil. J`ai mon propre rôle à jouer et je cherche à le découvrir et remplir au mieux mon aptitude car je veux vivre dans l`harmonie avec moi meme et les autres, les traitant avec amour et respect. Rien n`est du au hazard dans ce monde parce que dans chaque homme se cache un violon Stradivarius, alors il ne faut pas jeter les reves a la poubelle, souvent, avant la beaute c`est le charme d`un sourire. Regardez les lys des champs comme ils poussent, ils ne peinent ni ne filent, alors pourquoi me faire des soucis… C`est pas important ce que nous avons dans les poches, mais c`est tres important ce que nous avons dans le coeur, l`ame aussi a besoin de nourriture. Je suis faible come le clair de la lune, je suis forte come le haut des montagnes, je suis fragile come une impression au soleil levant, je suis puissante come le vent qui fait tourner les moulins, je suis la nuit scintillante des etoiles et l`ecume de toutes les journees, je suis le sel et le poivre de l`univers, je suis femme, la vie coule dans mon sang avec le temps des cerises…

Cred că în fiecare femeie se ascunde o mireasă de sare și Maria Dobrescu a intuit asta în volumul său de debut dând la iveală cu o finețe filozofică deosebită stări și sentimente în imagini poetice pe care le vezi, le auzi și le simți la o palmă de loc lângă tine:
,,am mai adăugat o ploaie
o tăcere
puțin mov
peste două orașe
medievale
am aflat
totul despre nimic
am învățat cum se sădește
iubirea
în sufletele arse
de singurătate
chiar dacă ochii tăi nu au culoare
eu am văzut cerul,,
- fără să vrei îmi dăruiești lumină -
Pana scrisului îi este propice și gândul bogat iar acuitatea vizuală a cuvântului are o limpezime și o claritate în exprimare egale în frumusețe cu voalul unei mirese dar și cu tăria, smerenia și consistența unui bulgăre de sare.
Versurile Mariei Dobrescu reușesc să emoționeze realizând în acest volum un fel de legătură binefăcătoare în transparența de la suflet la suflet atingând coarde sensibile în pacea inimii care:
,,pe drmul sării pisează încremenirea și păstrează pe vârful limbii rănile,,
- mireasa de sare –
Deși ca miez al cuvintelor exprimarea Mariei Dobrescu în lirismul ei feminin este ușor dramatică, pentru mine versurile acesteia sunt de o blândețe binecuvântată și o tristețe senină în împăcarea cu sine atunci când spune:
,,nu știu niciodată unde am rămas în povestea asta
trebuie mereu să întreb grădina
liniște
doar pietrele îmi recunosc mersul pe vârfuri
din ziduri se scurg flori
un măr dă mâna cu pământul
tăcerea sapă adânc
distanțe,,
- să ne mutăm în cuvinte -
În multe dintre poeziile sale, autoarea cultivă cu un talent și o finețe acută tăcerea, dar nu orice fel de tăcere ci una mișcătoare, o tăcere pe care o auzi undeva în surdină precum ceasul care măsoară cu tictacul său trecerea timpului.
Este vorba despre o tăcere grăitoare care nici măcar nu foșnește, ci picură frumosul cuvintelor, în inimile acelora ce o știu înțelege plutind dincolo de anotimpuri
și spații geografice, într-un limbaj empatic numai de ea si de cei asemenea ei înțeles și bine cunoscut:
,,mă simt ca un câine
închis în casă
așteptându-și stăpânul
nu cunoaște ceasul
din când în când
ridică spre ușă
ochii
ca două străzi libere,,
- să păstrezi străzile libere pentru mine –
Deși exprimat într-un limbaj poetic al concretului ancorat în realitatea imediată, fiecare poem din acest volum devine un fel de pelerinaj cu aripi de lumină
ce ne transportă într-o lume aparte a nuntirii cu poezia și aleasa simțire a celei care o scrie:
,,nu închide ușa
ascultă cum bate inima
păsării
din ea va crește
un cântec orb
revărsat printre coaste
ca o rugă
tu ești crucea albă
între mătănii
de zile negre,,
- bonjour madame! ca va?
te-am sunat să-ți citesc un poem –
Și dacă în Mireasa de sare vara vine într-o joi după amiaza, parafrazând-o pe Maria Dobrescu pot spune că toamna a venit sâmbătă la prânz într-o zi însorită
de mână cu poezia si lansarea acestei cărți la Câmpina.
Cum sa citezi
Adriana Marilena Stroilescu. “Mireasa de sare de Maria Dobrescu.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2012/10/mireasa-de-sare-de-maria-dobrescuComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
poezia mariei dobrescu este un astfel colorat mărginind de parcă pe marginea lui se adună să stea la vorbă îngerul și pasărea
de aceea întotdeauna când ne întîlnim cu poeta maria dobrescu avem griji să nu ridicăm voalul fiindcă prin lunea gutuilor sarea e un copac
Sivia, mulțumesc și ție pentru lectură și pentru semnul lăsat aici. cuminte, cuminte:)
Florian, ce bucurie! mireasa de sare te priveste pe sub voal și așteaptă duminica poeților. până atunci se bucură de lunea gutuilor.:)
Alma îți mulțumește pentru botez iar Ama te salută și ,,dă drumul cailor bătrâni să se topească în anotimpul de sare,,
sper să îi fie bine volumului, să își găsească drumul spre ochiul acela care îl vede....
cu drag și curaj.

Am citit "mireasa de sare".
"Deși ca miez al cuvintelor exprimarea Mariei Dobrescu în lirismul ei feminin este ușor dramatică, pentru mine versurile acesteia sunt de o blândețe binecuvântată și o tristețe senină în împăcarea cu sine atunci când spune:
,,nu închide ușa
ascultă cum bate inima
păsării
din ea va crește
un cântec orb
revărsat printre coaste".
ceva cuminte...