Undeva, cândva – între Veneră și Madonă
despre Ion Corlan
Anticanonice (critica literara,Tritonic,2009), Tandru si rece (roman, Cartea romaneasca, 2007);Homo imprudens (eseuri de literatura comparata, Editura Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 2006), Eroismul eminescian (Istorie si critica literara,Editura Perpessicius, Bucuresti, 2003) Colaborari cu poezie,proza, eseu si cronica literara in Adevarul literar si artistic, Arca, Caiete critice, Cuvantul, Feed-Back, Literatorul, Luceafarul de dimineata, Observator cultural, Oglinda literara, Poezia, Steaua,Tomis,Ziarul de duminica, Ziua literara. Membru USR Anticanonics (literary criticism, Tritonic, 2009)Tender and Cool (novel, Cartea romaneasca, 2007), Homo imprudens ( essays on comparative literature, Romanian Literature Museum Publishing House, Bucharest, 2006),"Listening to the Skies" (poetry, Arca Publishing House, Arad, 1995), "Conquering the Laughter" (poetry, Mirador Publishing House, Arad, 1996), "The Inventions Saloon" (poetry, Multimedia Publishing House, Arad, 2002); Eminescu's Heroism (literary criticism, Perpessicius Publishing House, Bucuresti, 2003); Collaborations with poetry, essay and literary reviews at magazines like: Arca, Caiete critice, Cuvantul, Feed-Back, Literatorul, Luceafarul, Observator cultural, Oglinda literara, Poezia,Steaua,Tomis, Ziua literara. hamsun10@yahoo.com http://felixnicolau.blogspot.com/

Deși despre relația tensionată traduttore-traditore se vorbește mai cu seamă în cazul poeziei, nici proza nu este scutită de surprize la transpunerea într-o altă limbă. Cândva, Roland Barthes considera că proza este: poezie –a, -b, -c, referire făcând la o paradigmă clasică. Până la un anume punct părerea aceasta se poate verifica și la lectura variantei germane a romanului Povestea nebunilor [Wa(h)re Liebe oder Narrenerzählung], scris de Ion Corlan și publicat la Editura Anthropos din Timișoara, 2006. Traducătoarea Monique Lefort își dă silința să realizeze o transpunere cât mai literală, fără să neglijeze încărcătura literară a textului. Sarcina ei este variabilă din punct de vedere al gradului de dificultate. Romanul debutează nervos, cu dialoguri lapidare; limbajul cochetează cu ideea de a deschide portița argoului. Este o captatio benevolentiae care mizează pe dezinvoltura sexuală. Pe parcursul cărții vor mai fi intercalate capitole mustind de erotism. Micile probleme în varianta germană a textului pot apărea la redarea formulărilor ușor argotice. Astfel, „ciuciu” este tradus prin greoiul conjunctiv imperfect „Hättest du wohl gern”. La fel, când Mimi, regina traseistelor, „și-a lins glasul” – fericită exprimare -, în germană ea doar se concentrează („nahm sich zusammen”). Autorul este mai concis în construcția frazei („S-a întors, trezită de ochii mei”), în timp ce traducătoarea accentuează supoziția („Wie von meinem Blick gesteuert, drehte sie sich um”).
Dar acestea sunt parafrazări și abateri firești în asumarea unei asemenea intreprinderi. Romanul nu se bazează pe pitorescul localizărilor, al specificității, ceea ce ușurează mult traducerea. De aceea nici nu sună strident înlocuirea monedei naționale, leul, cu vagul „Landeswährung”.
Cum anunțam adineaori, capitolele incisive, frivole, sunt întrețesute cu cele obsedate de puritate sufletească și iubire absolută, capitole wertheriene, unde concepte ca speranța și credința sunt scrise cu majusculă. Se știe că germana, ca limbă sintetică, este instrumentul optim al expresiei filosofice. Monique Lefort se descurcă excelent de data aceasta, abstracțiunile sentimentale nepunându-i nicio problemă. Un pasaj ca „Șoapta-mi rămăsese pe buze și cu ea am chemat depărtarea. Orizontul venea spre mine într-o arsură nesfârșită. Tot ce era frumos, minune și Speranță se concentraseră în suflet.”, este transpus corect: „Das Flüstern blieb auf meinen Lippen und mit ihm rief ich die Ferne. Der Horizont kam mit einer endlosen Brandwunde auf mich zu. Alles, was schön war, Wunder und HOFFNUNG, hatte sich in der Seele Konzentriert”.
Cartea se nutrește din tensiunea dintre Veneră și Madonă, dintre curva venală și femeia angelică. Protagonistul face eforturi să suprapună aceste personaje antitetice pentru a obține esența feminității, așa cum o visase și Goethe. În mod insolit, donna angelicata, cea care s-ar cuveni să transmită mesajul prohibitiv de nolli me tangere, emană o senzualitate irezistibilă și va fi posedată în consecință. Este punctul forte al romanului. Traducerea se dovedește expresivă și suprinde tensiunea sexuală blasfemiatoare, care îi obsedase și pe faimoșii poets maudits ai secolului al XIX-lea. Comparația textelor este concludentă: „Roșie, fierbinte și udă trăia dragostea cu o intensitate incredibilă. Îi prinsesem sfârcul între dinți, sugând din seva trupului și m-am gândit că e bine s-o pun jos, dar s-a opus, și atunci i-am ridicat coapsele în mâini. S-a prins cu brațele de gâtul meu și am pornit așa prin Altar, proptind-o în cele din urmă de marginea sfintei mese”, respectiv: „Rot, heiss und feucht lebte sie die Liebe mit einer unglaublichen Intensität. Ich hatte ihre Brustwarze mit meinen Zähnen umfangen, saugte den Sanft ihres Körpers in mich auf und dachte mir, dass es besser wäre, sie auf den Fussboden hinzulegen aber sie leistete Widerstand; und dann hob ich ihre Schenkel an. Sie umschlang meinen Hals und wir gingen um der ALTAR herum, bis ich sie endlich an die Kante des heiligen Tisches stemmte”.
O colaborare magistrală între autor și traducătoarea sa pe marginea unui roman scris parcă în vederea transpunerii într-o limbă de circulație internațională. Totodată, un efort benefic care, în prag de integrare europeană, va asigura Poveștii nebunilor un viitor cu siguranță mult mai generos.
Cum sa citezi
felix nicolau. “Undeva, cândva – între Veneră și Madonă.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2006/12/undeva-candva-intre-venera-si-madonaComentarii (25)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Acu stau si ma intreb : nu e o greseala sa ma iau, in mod nevoit, drept etalon si sa consider ca lumea nu mai are nevoie de aceasta mixtura de teme ?
In definitiv, pentru fiecare lumea e la inceputuri, intr-un anumit sens.
Să vedem ce o mai fi, oricum, apropos de ceea ce sugerezi cu deschiderea spre alte orizonturi culturale, avem un comisar european pentru multilingvism, ceea ce e bine de tot, în primul rând pentru că în câțiva ani norvegienii îl vor putea citi ( și ) pe Cârlea :))
La multi ani ! :)
În al doilea rând pare că urmărești narațiunea, în ceea ce are ea mai special sau să zicem șocant. Aici, ca părere personală, textul ales nu mi se pare că are ceva special literar, schema mi se pare prea comercială, facilă, chiar telefonată. Nu văd prezentată suficient o textură care să merite unui \"cititor citit\" a o cumpăra, fiindcă în sine o simplă povestire cu veneră și madonă plină de tensiunea sexuală blasfemiatoare, nu e deloc ceva nou și original, după cum însuți ai remarcat, iar pasajul ales mi se pare mai degrabă lipsit de subtilități sau inovații literare. Referitor la ultimul paragraf, pare că e o traducere atentă, dar nu înțeleg ultima propoziție. Un efort benefic cui? Sincer nu prea văd ce impact notabil asupra integrării ar putea veni de aici, în afara faptului că se încadrează într-un anume curent de mixaje. E aici cred o ironie fină, să fie vorba de un viitor generos... financiar... sau/și literar-artistic?!
Sărbători Fericite!
Florine, esti un tip tare inteligent si subtil. Dar era nevoie sa mai recunosc eu asta?
La multi si voua, descifratorilor!
Mă tot învârteam în jurul cronicilor lui Felix (fiindcă eu le citesc pe toate cu viu interes) și nu reușeam să prind de unde vine punctul forte, pentru că nu utilizează metode ieftine și totuși, textul lui te captează, te trimite către textul suport.
Pe scurt, felicitări pentru recenzie. Cred că la fel de mult mi-a plăcut cea la \"De ce fierbe copilul...\". Rămân la opinia mea că te descurci cu o dezinvoltură de invidiat în domeniul ăsta.
un tanar de pe aici inteligent de altfel mi-a spus odata in fatza (stia ca obisnuiesc sa mai merg pe la biserica) anume ca visul lui este este sa violeze o femeie in altarul unei biserici
i-am tras un pumn in nas am simtzit o placere deosebita sä-i violez frumusetze de nas s-a sters de sange cu maneca si-a plecat injurandu-ma...nu vorbim oare de acelasi om ?
evident ca nu acesta era austric celalat roman acum daca s-a tradus cartea in germana cu sigurantza o s-o citeasca si el si o sa ma dea in judecata ca l-am lovit pe nedrept devreme ce un roman a scris intr-o carte ceea ce viseaza el sa faca demult vai mie
felix cred ca ai inteles ce am vrut sa spun
nici o clipa nu m-am indoit de calitatea scriiturii tale si de integritatea ta morala am scris aceasta numai dintr-o revolta probabil similara revoltei lui dan care observ cu bucurie vede in aceleasi nuantze ca si mine
Mircea - daca vrei, o sa-ti dau adresa autorului, sa te descurci cu el. Pe de alta parte, cronica aceasta, mai veche, trateaza cu finete, un teribilism anacronic. O sa intrebi de ce exact acum acest subiect, cum am vazut ca i-ai reprosat Ioanei. Omule, am vrut exact sa reactionati puternic, am vrut sa cititi printre randuri,capisci? Deci steaua Ioanei , sunt sigur, miza exact pe subtilitatea criticii. Daca nu e asa, sa-mi dai si mie un pumn in nas!
Gina-Elena Afrasinei
Imi amintesc de o povestioara auzita demult, pe care nu o uit si care replica actului de blasfemie intr-un mod ce scoate din acest rol fiinta umana.
Un erou, de genul celui din acest roman face un pariu cu prietenii sai, contra fricii, (peste drum de biserica, la carciuma).
La miezul noptii, el trebuie sa mearga in biserica si pe intuneric sa implante un cutit in masa altarului, cutit ce va fi gasit acolo a doua zi drept dovada.
Eroul nu se mai intoarce. A doua zi dimineata prietenii il gasesc mort, cazut langa masa altarului.
Implantase cutitul in masa, insa prin poala hainei sale. Dand sa plece a fost oprit. Speriat peste limite, murise.
Acesta este un motiv, sa nu ii spun mit, care se si emite si se si distruge in aceeasi poveste.
deapre roman : In clipa petrecerii actului de blasfemie eroul se poate considera castigator. Dar in totalul timpului el nu este. Fiinta sa se schimba si ceea ce ii urmeaza in viata sa nu va confirma niciodata valabilitatea a ceea ce a infaptuit. Acest aspect trebuie luat in considerare de cei ce fac, sau gandesc la astfel de lucruri. Nu stiu daca autorul are o pozitie sau lasa un mesaj despre asta.
Laudele pe care le-ai primit pentru acest text sunt binemeritate.
imagina... multe cuvinte petru... ce? efortul este boieresc
... cuvinte moarte batrane... scrie despre tine cat mai ai
timp... daca ai ceva de spus... altfel oricat sucesti cuvintele ele cad ca frunzele... si moarte... Uln
PS... este cazul ca pe frontispiciul unei pagini sa mai apara si boieri altfel tu te numesti rege... si cred ca vei
imita un Vlad Voda cel Cumplit!
frumusetea cuvantului vine din sine... artificialitate moare,tu doar incerci... esti departe batrane... si ultimul sfat de iubire... daca incerci ceva mergi pana la capat altfel esti un ratat( nu le incerca pe toate).. dumnezeu cu tine!
ps. pe barthes nu-l plac decat ca poststructuralist!

Oricum, ideea e că asemenea atmosferă e arhiuzată, roasă pe toate parțile, pentru mine e semn că autorul nu prea are ce spune, se refugiază în falicul turn de fildeș al celor care au „tupeul” să scrie fără inhibiții și de acolo dau frisoane adolescenților care încă mai cer prietenia, înainte de a spune „ dragă, ia hai pe la mine sa bem o cafea, că mi s-a cam făcut de tine .
S-a scris enorm pe tema asta, e un filon cam secătuit, dar mă rog, poate mă înșel, sau pur și simplu nu mai am nevoie de roți reinventate, care să îmi plimbe fantasmele între umbra crucii și pubis, și să scărțâie pe vinovății .