Departele
ca mîine va ninge dinspre margini zimþate
e doar feeria celorlalþi, sau visul absenþei
poate sã fie chiar nepãsarea unui înger îndoielnic
ce-ºi cade dinspre departe aripa
eu astãzi mã mistui ºi cu mine colindele toate
din pãcate mã crezi
sau poate nu
ce rost sã-i dau acum drumului
de nimeni nu-i poartã la capãt de suflet
nisipul de pe umeri scuturat în clepsidrã
îºi amestecã visele apropiind luna apusã
eu plec in fiecare noapte la fel
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.