poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 986 .



Domiciliul neuitării
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Somesanu ]

2015-05-06  |     | 




La deschiderea unei văi prinsă în frunzișul copacilor abia îngălbenit, căprioare de aramă cu gleznele și copitele zvelte și iuți, erau gata de salt spre desișul întunecos, cu miros de putred în urma ploilor de argint care se mutaseră spre sud peste coamele dealurilor, poposind lângă podgoriile încă neculese cu arome îmbietoare și dulci. Aici urma să se desfășoare simfonia strugurilor cu boabe negre, roșcate și aurii, puși în coșuri împletite de sătenii veacurilor care păstrează totdeauna credința cu ei ca pe o aură sfințită-n biserică.
Nu știu cum aș putea răsuci cuvintele și vorbele înfometate de miresmele locului, să fac deschiderea primitoare prin porțile sărbătorilor, cu un sărut de pâine caldă, ruptă, rostind numele divin. Alergam cu sufletul, treceam de vegetațiile potrivnice și pașii mei își lăsau voit urmele pe drumul șerpuind pe marginea râului care străbătea satul ca o curgere-n neant. Mâinile mângâiau cu sfială aerul cântător, degetele erau aprinse de nerăbdarea ajungerii acasă, acolo unde un drumeag coboară din munte și se pierde-n ulița pe care copilăria mea și-a stabilit domiciliul ce nu mai poate fi niciodată schimbat. Deasupra satului măgura cu o formă de jumătate de ou, se învecinează la apus cu valea Socilor iar la răsărit cu pârâul dintre măguri și are la baza o platformă dezordonată pe care sătenii au plantat o mulțime de cireși, vișini și chiar pruni. Unii și-au încropit grădini cu garduri din mărăcine în care până la înălțarea vișinilor proaspăt plantați, cultivă cartofi, un soi tare și făinos adaptat la aceste condiții de înălțime. Îmediat sub pieptul măgurii era o plantație de stejar plină de fragi și căpșuni sălbatici cu fructe atât de aromate și gustoase încât copiii satului le culegeau de zor deși puteai să ai surpriza să întâlnești vulpi, iepuri și mai ales șerpi. Această plantație se prelungea cu o pădure de fag și carpen în formă de triunghi cu vârful în jos, străjuită de două pâraie care se uneau într-unul singur ce formau valea Rușească. Ea curge leneșă pe lângă sat la răsărit de acesta vărsându-se în Șușița verde. Pe partea opusă la vest de sat, curge desigur pârâul Socilor care își are obârșia în trei izvoare departe în munte, ele se unesc într-unul la botul Socilor și străbate o vale împădurită cu aluni, fagi și carpeni iar deasupra lor sunt stânci abrupte de calcar în care își fac cuiburi lăstunii de stâncă. Acest pârâu iute de felul lui și învolburat pe vreme de furtuni se varsă tot în Șușița Verde.În el noii copiii verii ne făceam bălți pentru scăldat s-au pescuiam mrene și fâse de-ți era mai mare bucuria. Între aceste coordonate acum parcă amorțite pe dunga timpului se întindeau livezile de pomi, ogoare cultivate cu tot ceea ce-i trebuie țăranului trăitor în veșnicie, ce căpătau aure pline de aroma suspinului copt și a vorbelor de duh rostite de bătrânii cu deschidere la povești și întâmplări care mai de care pline de suspans și tâlc. În gândurile mele pietrele vorbesc, izvoarele au ochi de lumină dătătoare de imbold, vânturile au un susur vorbitor în frunzele tremurate ale copacilor și ploile solfegiază molcom simfonii ale bucuriei, alunecă într-o boare vie, ademenitoare peste măguri și păduri dese, neguroase cu acoperișuri de nori de stele deja răsărite. Cu furtunile pe brațe trec întotdeauna mai departe spre marile căutări unde nici o umbră nu poate opri soarele să râdă pe umerii fecioarelor cu părul irizat în voia adierilor de vânt.
Aștept diminețile să se logodească cu gândurile năstrușnice pe liziera pădurii de pini surprinși de ecoul trecerii trăsurilor toamnei spre orașul de rubin cu lumini multicolore ca penajul unui păun sosit prea devreme la întâlnirea cu stelele de pe partea de cer luminată de luceafărul de seară supărat pe steaua nordului devenită tot mai vizibilă. Noaptea îmi părea plină de o vrajă care prindea totul în aripile ei și, deși era străbătută de atâtea povești cu întâmplări pline de trăiri și închipuiri fantastice nu-mi era frică, călătoream noaptea de la o casă la alta a bunicilor, pe cea mai scurtă cărare care trecea prin fața bisericii și cimitirului așezate la mijlocul dealului viei.De multe ori această trecere o făceam în fugă cu frații mei.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!