vezi la picioarele tale
o umbră căzută din cuib
și îți spui că este în zadar să o salvezi
oricum moare
de ce să o ridici tu din gheață
sau din tăciuni
nu este loc suficient
pe această placă tectonică
pentru gesturi inutile și destabilizatoare
numai copiii cred necondiționat în minuni

este păcat să încerci
ca pe propriul tău ochi
drept să o îngrijești
când în celălalt pândesc pisici viteze
torcând din priviri pofte nefirești

la sâni te-ai rotunjit, răsfățat cu antiteze
nu mai ești copil, nici impresionabil
nici ușor

ești un specimen puternic
perfect adaptat
la realitatea colectiv acceptată
un supraviețuitor
nu îndrăznește dreptul cât pășește stângul
pisicile mioape te plictisesc
și așa inadecvat zgâriat
speri ca peste milenii zdrențuite de ghearele lor
să învie pasărea mumificată
în sarcofagul ochilor