Stau...
trecerea
si crunta devenire
isi fac de cap
prin trupul meu...
scrasnind din dinti
imi ies din fire
injur,
ma cert cu Dumnezeu
imi sun parintii
dar ramane-un rest
in sufletul perfid
la miile de ani
cu handicap
ce i-am pierdut
pe drumurile
sfaramate ale mintii...
si-s gata de-un complot
si-un paricid

ma-ntreb
confuz
cum pot trai
cumintii
si ce n-as face eu
sa pot trai ca ei

confuz,
tot mai confuz
si tare
clocitul univers
dospit
cu cifre pare
cladit pe vieti sfarsite
si pe zei
se-afunda infinit
in gropi cu lei...