Abstractie de timp

în spatele minții mi se oglindește
și pe sub piele mi se mișcă
și mă gâdilă cu unghiile
cu care împinge departe de mine
orice zvon de sinonimie
cu banalul bal al deșertăciunilor mele preferate
iar cu o privire fixă de Medussa
îmi împietrește timpul într-un prezent constant

în spatele ochilor ei
mă oglindesc prost, handicapat și fericit
cu văzul teribil de îngust
nu reușesc să văd nimic în jurul ei
și mirosind a lapte
își împinge fundul în stomacul meu
mi se tot mișcă pe sub piele
și respirația ei pe gâtul meu se face rouă

noaptea mă ascund și dorm sub sânul ei stâng
o ascult vorbind în vis defectuos
că făcând abstracție de două luni și nouăsprezece zile
suntem același