Poezie
(re)gândire
text respirat in 15 minute la munca
1 min lectură·
Mediu
ei îi e dor de mine când mă strivește între degete
mă privește ciudat
și îmi închipui ca ar fi timpul
să pricep ce-mi spune cu gura închisă
cu buzele strâns lipite
cu limba pitită în gură
mă sărută ca pe copii
ei i se pare bizar ca respirăm împreună
și nu știe, copila, că eu îi schimb cromozomii
îi divid celulele pentru la primăvară
când mă voi îmbrăca în năpîrlirea ei
și mă va confunda cu sine însăși --
așa îi trebuie, doar haina face pe om
ea mă face pe mine
eu o gândesc pe ea
001.111
0