Poezie

poezie

1 min lectură·11 decembrie 2006

Mediu

SARUT

Adun cu degetele minții dorul

Și il sădesc în scorburi de argint

Și-apoi îmi construiesc cu el decorul

Unei iubiri pierdute în Corint

N-am mai iubit de mult o zeitate

Așa că... tu femeie dacă poți

Să-mi dăruiești întreaga-ți voluptate

Pe care-n trup de mii de ani o porți

Și-apoi vom construi in noi castelul

Iubirilor pe care le-am pierdut;

Dezgroapă dacă poți din nou misterul

Iubirilor... din secolul trecut

Vei fi iar preafrumoasa mea aheie

Ce mă va scoate viu din labirint

Și visele-ți pierdute de femeie

Vor deveni reale peste timp.

Dușmanii mei vor vrea- ca niciodată

Să-mi fure dragostea pe care-o cant

Dar ei nu știu că de această dată

Iubita mea-i furată din Olimp

Hai, vrei să faci un pas mai către mine

Să mă atingi pe ultimul cuvant ?

Să pot să-ți scriu pe buze cu aldine

Poemul infernalului sărut

002.633

Mihai Apostu. “poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-apostu/poezie/219701/poezie

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.