Poezie

Insomnie

1 min lectură·8 februarie 2005

Mediu

INSOMNIE

Tot ce se-ntâmplă parcă nu-i de mine,

Atât nesomn îmi circulă prin vene

Și îmi repet mereu că nu e bine

Să scriu la infinit poeme

Cu iz de toamnă udă și pustie,

Cu amăgiri în noaptea fără lună

S-adun cuvinte într-o poezie

Abstractă, nefirească, necomună.

Mai plâng cu-o anumită parte-a minții

Când tâmpla îmi refuză amânarea

Când albul din hârtie-l sparg cu dinții,

Când îmi mănânc răspunsul și-ntrebarea:

De ce nu dorm în fiecare noapte,

De ce nu scriu în fiecare zi,

De ce mă plimb prin mine mai departe

Și somnul nopții nu mi-l pot păzi !

Afară doar un sforăit de stradă,

Iar se zvonește prematur lumină –

Orele sunt mici, pleoapele vor să cadă,

Sunt plin de nesomn și n-am nici o vină.

Tot ce se-ntâmplă parcă nu-i de mine,

Atât nesomn îmi circulă prin vene

Când îmi repet mereu că nu e bine

Să scriu la infinit poeme.

013.095

Mihai Apostu. “Insomnie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-apostu/poezie/105128/insomnie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

marfa...comedia! dar nu prea se invarte. are ax dar nu si gravitatie.