Poezie
Intalnire
1 min lectură·
Mediu
Nu știu de unde mi-a venit ideea s-o chem.
Nu-i stă în fire să vină
La întâlniri neanunțate de ea -
Și ca într-un dejavu ne-am întâlnit.
Avea un parfum de pământ rânced
Ce-i învăluia trupul acoperit
Cu o rochie neagră.
Pentru prima dată mi-a venit ideea
Să am o aventură, s-o cuceresc.
Nu-i găseam sânii și totuși
Avea picioare superbe,
Brațe firave și ochi de ocean.
Am început un preludiu
Și chiar s-a lăsat purtată
Pe valurile dragostei.
Toți o urau, de aceea
Mi-a acceptat mângâierile.
Până la urmă este și ea o femeie ne iubită,
Alungată – și am avut-o.
Nu mai era femeia fioroasă…
N-am iubit-o și totuși
În singura noapte petrecută împreună
Amăgiți de licorile dragostei
Am strâns-o la piept. Știți ce mi-a zis ?
Mi-a zis că următoarea întâlnire
O va fixa ea. Și s-a dus moartea…
012.812
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Apostu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Apostu. “Intalnire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-apostu/poezie/107753/intalnireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDDeadFormy✓Destul de impresionant și romantic, dar cel mai mult mă impresionează faptul că nu ai greșeli de ortografie și a folosirii gramaticii actuale, spre deosebire de arhaismele descoperite în alte lucrări la ceilalți.
0