Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Firimiturile

1 min lectură·
Mediu
Îmi pun sufletul într-un porumbel
să mă zboare.
M-a ridicat pe primul fir de curent
cu ochii spre tine
și-a pierdut echilibrul în nepăsarea ta.
M-a coborât la picioarele tale.
Să-ți leg cureaua încălțămintei
să-ți opresc pașii.
I-ai lăsat o rană pe aripă.
Apoi m-a dus sub masa
la care mâncai
și m-am îndestulat din firimituri.
0122
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
56
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Aurelia Petrea. “Firimiturile .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurelia-petrea-1/poezie/14206420/firimiturile

Comentarii (1)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
Zbor (înălțare) - coborâre, smerenie - nepăsare, răni - firimituri. La aceste balanțe m-a trimis textul de mai sus, la tranformările pe care și le asumă cel care iubește mai presus de sine. Este profundă conotația spirituală. În plus, poemul poate fi imediat vizualizat, ca un tablou viu care vorbește în locul cuvintelor.
Felicitări!
0