Visând, ţi-e zarea toată-al tău aproape
Şi slava nu e pe atât de-adâncă
De noapte-n ochi ţi-e întuneric încă,
Un nor viclean stă stelele să-ngroape.

Gândind, enigma întrebări mănâncă
Da-n ale minţii căutări mioape
Tu-nveţi şoptirea pietrei de sub ape,
Prefaci zadar de cuget stins în stâncă.

Din bătrâneţi mai furi înţelepciune
Şi teatrul veselirii din copil
Râzând să înţelegi şi-n foi a spune.

Cu văzul meu când litera-ţi împil
Să mă înalţ pân la a ta genune,
Să cânt cu-a mea privire al tău tril.