neuroni muribunzi, e fetid în minte
Grădinarul jupoaie petale de pe sufletul meu
Nimicnicii strigă spre o vorbă de iubire
bizarul suia sub, încălțat în aripi verticale;
în infracțiunea de a-mi spăla verbul
în apa neîntoarcerii
se află îngerimi ce apar
în fruntea măcelului de cuvinte;
eu curg înainte
ca o corabie în reîntoarcerea la Iesle,
să ducă veste
de apocalipsul armadei somnului în cafea,
era doar ea
acolo