poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1583 .



Mama
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Evgheni_Evtusenko_ ]

2015-09-26  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Între mamă și fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul și-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganța, cu farmecul ei de demult.

Când mama, ușor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce și-a scos din picioare șoșonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud întrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"

Dar nici duioșia asta nu stoarce răspunsu-așteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie mă extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă...și-apropo, arăți minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă și fiu.

Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme și-a frânt?...
Mă ascund în clișee: "Hai calmează-te!
Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea.
Nu mai scot un cuvânt.

Între noi, e un hotar invizibil de lacrimi, hotar
al înstrăinării de sine, de ceilalți - nu-l putem traversa.
Mi-e imposibil să trec pe umerii mamei
prea lungu-mi calvar,
când chiar și pe umerii mei abia dacă-l mai pot îndura.

Incerți pot fi doar tații, dar mama - totdeauna adevărată,
nimeni în lume n-ar putea-nlocui chipul ei grijuliu.
Mama, venind doar în vizita strict măsurată,
iată crima nevinovată a nemilosului fiu!

Peste ani, cu căință târzie venim
la movilițele lor de pământ invadat de verdeață,
și-atunci le povestim mamelor noastre, le povestim
toate câte n-am putut să le spunem în viață.






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!