Evgheni Evtusenko

Te iubesc mai mult decât natura, Fiindcă tu natura însăși ești, Decât libertatea mi-ești mai dragă - Fără voi, ca un ocnaș trăiești. Te iubesc

Albastru sunt, în ferma cenușie, Și, pentru asta, bun de abator. În cușcă de metal ținut, vai mie, Nu-s împăcat că trebuie să mor. M-aș jupui

Îl invidiez Și incă nimănuia N-am divulgat secretu-acesta grav. Știu, undeva un baiețaș există, pe care eu îl invidiez

Între mamă și fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată, mai ales dacă-i unic feciorul și-adult, el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea

Atunci când mă duce gândul la Blok atunci când mi se face dor de el, nu-mi mai amintesc de versurile sale, ci de-un pod, de-o droșcă, de Neva. Și

În nopți de primăvară gândește-te la mine și-n nopțile de vară gândește-te la mine, în nopțile de toamnă gândește-te la mine și-n nopțile de