Nefăptuit, păcatu-n ușă-așteaptă
Să-i dai spre făptuire dezlegare
Să pună umărul în Măr strigare
Urcând șerpește în gheene-o treaptă.

În foaia dulce duci poveri, măgare
Rostirea ta nu e o cruce dreaptă
Când vorba nu se împletește-n faptă
De șoapta firii fără-a fi-n legare.

Biserici de ondine apa cere,
Cuvânt ce e înlănțuit în fapt
În lanuri ne-ncetate de tăcere.

De răstignirea sorții nu ești apt,
Lumini ți se adaugă-n viscere
Și toiul nopții e în tine rapt.