poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 758 .



Înfloresc macii sub aripile fluturilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Somesanu ]

2015-01-19  |     | 



Să-ți fi iernat logosul
de când n-ai mai înviat morții în povestiri
și te-ai retras într-o pagină anostă de jurnal
ca și cum ți s-ar păstra printre foile îngălbenite
nopțile descompuse prin cârciumi slinoase
unde oamenii de rând sforăie amintiri ciudate
păstrate la naftalină.

A venit vremea să mori în ochii lor holbați
deși-n trupul tău mai licărea un semn de viață putredă
băută cu gura coclită a unora dintre confrați
ruginiți de invidie că nu rămâne nimic din scrierile lor
să tremure în urechile femeilor măritate demult
ca într-o candelă de unde fumul valsează pe pereți.
Nopțile și zilele se pierd în ochii pironiți în tavan
unde stelele pălincii sclipesc într-n pahar ciobit
și se plimbă ca peștii prin acvariul luminos.

Se face beznă în sufletul confiat de fruct,
te închizi în trecutul nedecojit și umilitor,
obosit de aripile îngerului care-ți bat în memorie
și nu găsesc decât un gol în loc de aer.
Înfloresc macii sub aripile fluturilor
ce-și construiesc frumos prima și ultima zi
încât noi privim tot alții și ni se par acceași.

Tu lași semne încrustate-n fluierul picioarelor,
o durere la despărțire stropită cu lacrima
căzută pe obrazul ridat în clipele de singurătate
care mă adorm în colivia tăcerii.
Masa pe care scriu capătă o față de sfântă
la care cuvintele mi se înclină singure
și visează zilele netrecute în calendar
în care să mă ajungă iubirea și bucuria,
un fluviu într-o mare nedescoperită
de corăbierii hulpavi după bogății.

Alung demonii care uneori mă ispitesc
și de nouă ori câte nouă mă rog Doamne,
să ispășesc păcatele cu dreaptă judecată
în interiorul cuvântului din care m-am întrupat
ca un muritor cu fantezie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!