ninge cu cenușă în Pripyat
orașul cu străzile bolnave de singurătate
întinse spre un orizont împrejmuit cu sârmă ghimpată
aici timpul s-a oprit
vântul poartă până departe nori de praf înroșind apusul
mă dau într-un carusel al groazei o altfel de ruletă rusească
(ai grijă unde cobori din viață)
arlechini fantomatici se ițesc pe ici pe colo
râsul lor seamănă cu un croncănit de corb într-o iarnă fără sfârșit
mă așez pe o bancă ruginită și aștept
umbrele clădirilor părăsite se lungesc înspre mine
ascuțite
lugubre
cerul se-nchide într-o crustă de praf
închid ochii și aștept îmbrățișarea dulce a întunericului
ciuperci nucleare îmi pigmentează visele
cu moarte
mă teleportează în timp
ceva arde mocnit sub asfaltul încins
și ninge cu cenușă în Pripyat