cu dor de casă mă îndrept
pe scara biruinței
și plec, plângând, capul
spre pământ...

te-aștept IISUSE, eu te-aștept,
te-așteaptă omenirea.
și tot ce-a mai rămas din ea
așteaptă revenirea...

iubim tot ce TU ne-ai lăsat,
iubim cu-nverșunare
și dușmanul ce-l neobrăzat,
iubim, că DOMNU-i mare...

icoana TA noi o purtăm
în sufletele arse
de dorul revederii TALE,
și-a mântuirii noastre...

eu, pătimaș rămân târând
păcatul după mine,
în fiecare zi tot pic,
nu îndrăznesc să ridic
privirea spre TINE...

cu glas de pește amorțit
în oceanul cunoașterii,
ne rugăm s-arunci ancora
pe fundul prăpastiei...

în vasul TÃU să ne urcăm,
dar încă nu sunt vrednic.
și stau aici încă în mâl
citind un pateric...