Sunt singur într-o cameră
Pe pat, într-o garsonieră.
Spre iubita ce mi-a fost dat
Să o cunosc și să o iubesc,
Cu adevărat o îndrăgesc.
Ea, vai, nu-i aici…
După ea sufletul îmi plânge,
Adeseori. Vino iubito, aici
Alături și fizic, lângă mine,
Să fii; sufletul îți plânge
După noi doi. De tine,
Mie dor, mie dor, mie dor.
În brațe să te strâng, scump odor,
Pe drumul lung al vieții să fim alături
Fizic, moral; nu numai în gânduri…
Când desul zilei văl se lasă
Și tot ce a stat drept se culcă
Și tot ce a stat culcat se îndreaptă,
O aud pe ea suind…
Cât eu respir o dată, suie
Și sufăr mult până ajunge
Cascadă în iureșe nebune
Ce-i înalță și-i strivește soarta,
Scaiet fierbinte care-mi face
Un joc din iubirea ta…
Închiși țin ochii, ochii.
Și-i urmăresc făptura toată.
O clipă, noi, ca păcătoși,
Avem în zi un scurt repaus,
Dar o aud cum iar coboară
Ca-ntr-o veșnică maree.
Întreaga zi pleacă, vine,
Un dar absurd ce i-o redărui
Meduză ce a săltat pe valuri,
Ce ba o vezi, și apoi dispare…

Emil, Judea-Techirghiol