Om în amurg
de Zaharia Stancu(2005)
1 min lectură
Mediu
Acum sunt un om în amurg,
Fugi în munții tăi, căprioară,
Nu mai râvnesc să-ți sărut buzele
A doua oară, a treia oară.
Acum sunt un om în amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tău,
Aurul n-are trecere în cer.
Fiece zi are amurg,
Fiece zi are și zori.
Toamna via e plină de struguri,
Primavara numai de flori.
Acum sunt un om în amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
În cuibul ei din fulgi de zăpadă,
Luna s-a dus să se culce.