Walt Whitman›Poezii

E cineva fericit când se naște? Mă grăbesc să-i informez și pe ea și pe el că la fel de fericit e unul care moare și eu știu

Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat decât ziua stelară. Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip,

Douăzeci și opt de feciori se scaldă-n râu, Douăzeci și opt de tineri și toți prietenoși; Ea are douăzeci și opt de ani de viață femeiască și de

Nu printr-o mare iubire, Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război, Vei avea zile

Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ? Să scriu despre un vas de război, un model nou, perfect, văzut de mine cum trecea în larg, în

În curând, va fi învinsă iarna ; În curând, înghețatele ferecături vor fi desfăcute și topite. Încă puțin Și aerul, pământul, valul, totul va fi

\"La Sociedad de los poetas muertos\" No dejes que termine el día sin haber crecido un poco, sin haber sido feliz, sin haber aumentado tus

No dejes que termine el día sin haber crecido un poco, sin haber sido feliz, sin haber aumentado tus sueños. No te dejes vencer por el

Sconosciuto che passi! tu non sai con che desiderio ti guardo, Devi essere colui che cercavo, o colei che cercavo (mi arriva come un

. . . . I depart as air, I shake my white locks at the runaway sun, I effuse my flesh in eddies, and drift it in lacy jags. I bequeath myself

A noiseless patient spider, I mark\'d where on a little promontory it stood isolated, Mark\'d how to explore the vacant surrounding, It launched

WHO has gone farthest? For lo! have not I gone farther? And who has been just? For I would be the most just person of the earth; And who most

EARTH, round, rolling, compact—suns, moons, animals—all these are words to be said; Watery, vegetable, sauroid advances—beings, premonitions,

Niente è mai veramente perduto, o può essere perduto, Nessuna nascita, forma, identità - nessun oggetto del mondo. Nessuna vita, nessuna forza,

El halcón moteado cala sobre mí, y me acusa lamentándose por mi charla y mi pereza. Yo también soy indomable, yo también soy

Twenty-eight young men bathe by the shore, Twenty-eight young men and all so friendly; Twenty-eight years of womanly life and all so

Beat! beat! drums!--Blow! bugles! blow! Through the windows--through doors--burst like a ruthless force, Into the solemn church, and scatter the

Alone far in the wilds and mountains I hunt, Wandering amazed at my own lightness and glee, In the late afternoon choosing a safe spot to pass the

1 I sing the body electric, The armies of those I love engirth me and I engirth them, They will not let me off till I go with them, respond

Out of the cradle endlessly rocking, Out of the mocking-bird\'s throat, the musical shuttle, Out of the Ninth-month midnight, Over the sterile

In paths untrodden, In the growth by margins of pond-waters, Escaped from the life that exhibits itself, From all the standards hitherto

Come up from the fields father, here\'s a letter from our Pete, And come to the front door mother, here\'s a letter from thy dear son. Lo,

Spirit that form\'d this scene, These tumbled rock-piles grim and red, These reckless heaven-ambitious peaks, These gorges, turbulent-clear

A noiseless patient spider, I mark\'d where on a little promontory it stood isolated, Mark\'d how to explore the vacant vast surrounding, It