Scripca și ceva nervi
Traducere de Leo Butnaru
de Vladimir Maiakovski(2009)
1 min lectură
Mediu
Scripca se iritase, implorând nervos,
și dintr-o dată izbucni în plâns,
așa, copilărește,
încât bărbatul nu mai rezistă:
\"Bine, bine, fie!\" - zise.
Dar de fapt el obosise și,
fără-a asculta până la capăt
pretențiile scripcii,
o tuli pe-ardentul bulevard Kuznețki, -
valea!
Orchestra privea nedumerită cum
se tot bocea nervoasa scripcă
fără cuvinte,
fără ritmuri
și doar de undeva
o farfurie tâmpă
zăngăni-trăncăni:
\"Ce-o fi cu asta?\"
\"Oare cum se poate-așa ceva?\"
Iar când heliconul -
mutră de aramă - ,
transpirat,
strigă:
\"Proasto,
plângăcioaso,
șterge-ți lacrimile!\" -
eu mă ridicai
strecurându-mă, clătinat, printre note și,
încovoiat de groaza pupitrelor,
nu știu de ce strigai:
\"Doamne!\" -
aruncându-mă de gâtu-i de lemn:
\"Scripco, nu ți se pare
că ne-asemănăm fatal? -
pentru că și eu
urlu -
însă nu pot demonstra nimic!\"
Muzicanții râd:
\"A intrat la apă!
Veni la mireasa-i de lemn!
Vai de capul lui!\"
Iar mie - în cot mi-i!
Eu - sunt bun!
Dânsa - e cea mai bună
dintre suratele ei.
\"Scripco, știi ceva?
Haide să trăim împreună!
Ce zici mata?\"
* Eu și Napoleon; Editura Ideea Europeană; București; 2008;
* Prefață, traducere și note de Leo Butnaru.