Poem
din 1931
de Virgil Teodorescu(2008)
1 min lectură
Mediu
M-am hotărât să scriu cu pieptul
prin care trece-o navă cu hornuri de tutun
și mateloții ciungi
m-am hotărât să scriu plutind pe ape
purtând pe ochi o mască de os cu multe trape
și vreo câțiva acari
A dacă zici că ești poet
iată aicea ecrasită
iată aicea apă aer foc
iată pământ și setea de mastroc
A dacă ești poet
când umbli toamna
pe înserat cu fata de brutar
fii sincer tenebros
fii furgonar
și-atunci vei scrie cu pieptul în care varuri ard
atunci oamenii își vor pierde apartamentul mobilat
și nopțile de voluptate
le vor depune la muntele de pietate
atunci corporația cizmarilor îți va cumpăra bilet de tren
și parcurile te vor chema alcoolizate
te va chema și gârla în falnice palate
lăcustele vor năvăli să-ți consoleze omoplatul
și se va sparge fruntea ta
fruct pârguit rostogolit dintr-un copac pe iarba moale
atunci furtunile cu șerpi
vor alerga să-ți cadă la picioare