Nimic nu e de neînțeles
de Virgil Teodorescu(2008)
1 min lectură
Mediu
Cum dorm pâlniile în valvele scoicilor alături de cearcănele tale
Și în ierbare cum dorm fulgii murdari ai memoriei tale
Prin care tentativele mele trec și se pierd ca un filon de aramă
La cină ne cheamă un clopot surd și ușile se deschid ca într-un transatlantic
Buzele tale sunt la o distanță enormă
Sunt boabe de cafea dintr-o plantație îndepărtată
Și în timp ce exploratorii biciuiesc scafandrii care vin fără perle
Buzele tale complică buzele tale răstoarnă la fund coșurile de plută
Poate acum sunt pe nisip și așteaptă
Fluxul de seară al mării din sud