Doua semne
de Veronica Porumbacu(2006)
1 min lectură
Mediu
S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, imi pare ;
sa uit, si, ca un nou nascut,
sa vin cu semnul de-ntrebare.
Mereu alt soare in april,
mereu o alta fulguire.
In sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.
Asa pot fi a ta mereu.
N-am vesniciile solemne,
dar fara ele-s vesnic eu –
intre aceste simple semne.