Nici cupele de-argint nu-mi plac, nici auritele pocale, ci dintre toate cel mai drag îmi e căușul palmei tale. Vor trece ani.

Alb liliac de munte, am înflorit tîrziu, dar nu-mi apun ca-n vale, miresmele devreme. Așa am fost, așa aș vrea să fiu: imaculatul crîng de noi

Destinul mi-e sa n-am nici un destin. Destinul mi-e sa port alte destine. Un geam sa fiu, stralimpede, strain, sa va vedeti pe voi, privind prin

Asta-noapte s-a comis o crima in strada : vara a fost ucisa. Nimeni n-a auzit-o gemand. Prin fereastra deschisa venea din gradina vantul,

Nu sunt niciodată văzută. Nu mă simțiți niciodată. N-am vocea clară a trompetului sunînd asaltul cetății. Sînt doar căldura imaginii ce-o poartă

Au ce mi-a fost din tine mai aproape ? Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor, sau mana ta, in care, la izvor, mi-ai dat sa beau din claru-adanc

Primavara isi scoate cornitele si sparge subsuorile cafenii ale ramurilor. Bratele-i cresc, antene lungi cu muguri in varf. Nu se zaresc la prima

Bat clopotele învierii bat pe străzile vecine Și în mine Și dangătul se leagănă ușor ca în amurguri liniștile pline. ………… Bat clopotele

Toate isi lasa umbra in lume : o frunza, iubitul, un flutur, un nume, si toate gusta lumina pamantului, pana si urmele vantului. Numai stelele,

S-o iau mereu de la-nceput, aceasta-i soarta mea, imi pare ; sa uit, si, ca un nou nascut, sa vin cu semnul de-ntrebare. Mereu alt soare in

O, fetelor, ne leagă anotimpul iubirii noastre fragede dintâi. Și cu nimica noi n-am face schimbul, când pentru fiecare vine timpul să spună unui

Aș vrea să sparg obloanele să năvălească înăuntru lumini nemaivăzute. Să mă urc în carul mare, și să-l mân, fără cai, Pe cărări neștiute. Să

Nici cupele de-argint nu-mi plac, nici auritele pocale, ci dintre toate cel mai drag îmi e căușul palmei tale. Vor trece ani.