Apoi măreția nici nu a existat
din Sărbătorile absenței (1971)
de Vasile Vlad(2010)
1 min lectură
Mediu
(Omul
decupat
ascultă,
i
se
pare
că
a
bătut
cineva,
deschide
încă
o
dată
ușa,
însă
afară
nu este
nimeni.)
Umbra petalelor o aud plescăind
peste bălți. Și iarăși zic: cioburi incurabile
pe tărâmul nopții am fost, nici întregi,
nici atoatenevăzători. Cu genunchii aduși către gură
ca într-un ou visam fastuoase poduri.
Să aruncăm scoici peste pădurea de pini,
îndărătul nostru să păstrăm partea noastră
de recunoștință amănuntelor. Cântecul negru se îndoaie
ca o pasăre-n vânt, o fărâmă
în deschiderea cerului. Niciodată cu totul neliniștea
nu se repetă,
poate repaosul crăpăturilor, poate
se repetă deșertăciunea.
Apoi măreția nici nu a existat, doar agitații
gentile. Te interesează aspectele, o, atât de încăpătorul
destin al aspectelor, ștergerea broboanelor de sudoare
de pe icoane, strângerea insulelor de pe ocean.
Știu. Și totul e ca și cum
ninsorile care au nins, ditamai ninsori,
ar fi pus golurile în pericol; oarecum ciudat,
oarecum de neconceput.
Stăpân la mine în piept, hăt
la mine în piept, cu insomnii în noroi,
deunăzi credeam că doar ochii au plâns.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Vlad
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Vlad. “Apoi măreția nici nu a existat.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/vasile-vlad/poezie/apoi-maretia-nici-nu-a-existatIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.