Cand omul bun se duce sa se culce Isi pune o cana de apa la cap Si-si mai priveste o data casa, Ca pe o batista mare cu care te stergi pe

Acum o mie de ani a fost o ploaie mare Si un rege care a privit ploaia. Chiar daca lumea a uitat de ploaia aceea Eu am datoria sa scriu

Zile de-a randul am vazut la usa mea Un om intre doua varste, cautand parca ceva. Era atat de linistit incat puteai sa crezi Ca e o intamplare ca

Am avut o dată o pipă din lemn de cireș, Aceasta s-a întâmplat demult, pe vreme rea, Eram tânăr, mireasma ceaiului aducea Pe cineva de

Sunt într-o cameră plină de lupi. Mă culc și dorm cu lupii, Beau apă odată cu ei. Acum pot să mă gândesc la viața mea. Ei care mă păzesc așteaptă

Era un pianist la marginea orașului, cântând Ca la marginea mării. În cartierul acela Tramvaiele porneau de la cinci. Câteva fete de la

Aveam atâtea lucruri să-ți spun la ora ceaiului, de dimineață Despre felul meu stângaci de a mă despărți de tine, în zori, Asemeni adolescenților

Când cineva visează cai atunci bătrânul locatar de jos Își face ceaiul de dimineață. Visează și el căluți mici, de munte, urcând la Domnul Cu

Nu mai vreau să spună niciodată soarele Și dacă mama mea moare nu mai vreau să apună niciodată. Ãla de sus, soarele, plin de microbi. Să stea

Munții pe care i-am văzut într-o dimineață de iarnă Erau asemeni unui om sărac. Mi-a fost milă de ei și le-am dat să mănânce Și apă le-am dat, ca

După ce m-am întors acasă într-o dimineață de iarnă Am pregătit ceaiul pentru bătrâna mea mătușă, Ochi în ochi cu ea. Poți să te întinzi la

În ziua când am văzut marea Imediat după biserica grecească, Cu petele deulei ale companiilor străine, Cu bagajele turiștilor nemți, Mergând pe

Noaptea ajung acasă cu mașina salvării. E târziu. Îmi aprind o țigară și râd. Ar fi bine să-ți ștergi lacrimile, îmi spune șoferul, Ar fi bine

Am încuiat ușa în urma mea. Iată Și cheia strălucitoare. Am hotărât Să cobor în mica grădină, jos, Unde sunt cei fericiți, am hotărât să

Domnul care a plâns în parc Nu mai așteaptă ziua de mâine. Nici eu nu-l mai aștept pe domnul din parc. Cât despre mine: adio.