Anul Nou Din cireșul veșniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Și-n clipita-n care

Hristos a înviat! Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îți simți de lacrimi calde ochii uzi Și-n suflet parcă serafimii-ți cântă De câte ori

,,Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorința de a folosi poporului - drept o cinstită călăuză pe căile

Mărire Þie, Doamne Sfinte, Că mi-ai dat viață – o comoară – Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte Și toate câte mă-nconjoară. Să fiu mereu iubit de

Cozonacul, mămăliga și plugarul Nu mai spun prin ce \'ntâmplare, - Într\'un lan de grâu cu mac, Se\'ntâlniră pe carare Mămăliga de la țară cu

Leul și măgarul Un leu care pe vremuri fusese Împărat, Însă pe care soarta apoi l-a detronat, Intrase, -pe cât spune un mare cronicar, - În

De Mîntuitor grăită,pilda nunții din Scriptură, Străbătînd a lumii veacuri, a trecut din gura-n ,gură… Mai întîii ai Lui apostoli, apoi mii și

Neam Român ce vii din vifor, Neam ce-ai sângerat din greu, Dar, cu pieptul tău, dușmanii ți-i-ai biruit mereu; Neam viteaz care urcat-ai culmea

Nascut in zodie ferice, ca toti acei de-un neam cu sine, Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul Si care n\'avusese parte in viata

Odata un paiajen ve vietuia la vie, Tesu\'ntr\'o noapte plina de Mai, cu maestrie Si fara nici un gres, O plasa uriasa, in chipul unei stele, pe-o

Recunoștința măgarului Un măgăruș, odată, Având abia un an Și care rămăsese, de mama și de tată, Orfan, - Nemaiavând nici o hrană, Nici pic

Rugăciune de seară Cu de lacrimi gene ude, înalț rugă Domnului: Sufletul păzește-mi, Doamne, în tot ceasul somnului; Gânduri ce mă tulbur, cu

Rugăciune către Maica Domnului Prea Curată Maică, Pururea Fecioară, Sufletul din mine nu-l lăsa să moară, Ci revarsă, Sfântă, peste el, de

Legea lupului Impărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înțeleaptă Si milos cu toți supușii, - a făcut o lege dreaptă, Prin a cărui rânduire,

Din cate mii de lighioane lasat-a Dumnezeu prea sfantul Sa umple pururea pamantul, Sunt unele cu mintea seaca si care cred ca, fara ele Sub soare

Un măgar nerod și care cu vre-o câțiva ani în urmă Viețuise lângă turmă, - Când era silit să care Pe spinare Mii și sute de samare, - Nu știu

O primăvară nouă ni-s\'a ivit în țară Cu raze mângâioase, cu blânde adieri, Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ară, Cu noi nădejdi în suflet,

Păianjenul și viermele de mătase Păianjenul ce s\'aciuase În ungherul unei case, A văzut un vierme mic Torcând fir de borangic. Au trecut:

La\'nceput, când plugul încă nu ara ogoarele, - Pentr\'un bob de linte fiartă, S\'au luat, mă rog, la ceartă Ploaia și cu Soarele. Fiecare,

Spre voi, azi, purtători ai torței, durutul suflet mi\'l îndrept, Căci soartă bună pentru țară, doar de la voi am drept s\'aștept... În codrul

Frați Valahi din patru unghiuri, frați de viață Geto-Dacă, Frați pe care nici o liftă n\'a putut robi să ne facă, - Iată-ne azi robi sub lifta