Romanta de toamna
de Vasile Alecsandri(2002)
1 min lectură
Mediu
Romanta de toamna
De-as fi-n a tineretii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
In veci lumina nu apune,
Multe-as avea în taina-a-ti spune
Ca să devii tu ganditoare.
De-as fi ce-am fost pe lume-odata,
Privind în fata viitorul,
Când mă-ndrageam de orice fata
Ce-mi parea sora cu amorul,
As destepta în tine dorul
Cu-a mea cantare infocata.
Dar nu-s în floarea tineretii,
Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice!
Mergi dar, copila,-n calea vietii
Intimpinand zimbiri amice.
Eu te-oi privi oftand, ferice,
Rapit de farmecul frumusetii.
Si insa de-ai vrea să ai parte...
Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu esti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntilnire
Cu-apusul palid ce dispare!