Seara Fiind icoana liniștii fatale, Vii, poate, așa de gingașă spre mine, O, Seară! Și când te-nsoțesc agale Nori blânzi de vară și-adieri

E poate fiindcă-al morții chip în tine îl văd înscris, c-atât de dulce-o, seară, mi te cobori! Că te-nsoțesc senine blânde-adieri sau norii albi