Guido Cavalcanti
Cine-i cea care vine, admirata de toti, starnind in aer unde clare, si-Amor purtand cu ea, ca fiecare sta mut, si doar ofteaza cateodata ? Ah!
Airas Nunes
Hai sa jucam tustrele, surioare, aici, pe sub acesti aluni in floare, iar care-i, ca si noi, incantatoare, vreun tanar de-o iubi, aici, pe sub
Contele de Poitiers
Scot cantec nou din struna mea, cat ploaie nu-i, nici vant, nici nea; ma-ncearca draga mea, caci vrea sa-mi stie pe de-a-ntreg iubirea, dar
Pero Meogo
Asa umbla-al meu iubit, din amorul ce i-am dat, ca un cerb ce-a fost ranit, de vreun nobil din Palat. Asa umbla-al meu iubit, mama, din al meu
Cecco Angiolieri
Dac-as fi foc, pamantul l-as aprinde; dac-as fi vant, l-as dezradacina; dac-as fi apa, vi l-as ineca; dac-as fi Domnul, iadului l-as
Peire Cardenal
Zic popii ca-s pastori, da-s gata chiar de-omor: sunt sfinti amagitori; iar in odajdii cand ii vad, imi vine-n gand Isengrio* ce pandea o stana
Contesa de Die
M-a pus la o-ncercare grea un cavaler ce l-am avut, si vreau sa fie-n veci stiut ce mult iubirea ma ardea; azi insa vad ca sunt tradata, caci nu
Regele Denis
Stapana, faci sa-mi fie-atat de greu, si-un chin sa port in mine-atat de mare, sa vad ca merg cu-atata intristare, ca-n veci sa nu m-ajute
Pero Garcia Burgales
Har din nimic in veci n-a vrut Cel Sfant, nici nu s-a plans vreun chin ca l-a durut; zic multi ca mult amar a cunoscut, dar de s-ar plange,
Monte Andrea
Cum il conduce pe naier o stea, prin care-si afla calea fiecare, iar daca, negandit, te rupi de ea, curand infrunti de doua ori pierzare, care-i
Piere Vidal
Sorb cu sete boarea care simt ca-i din Proventa mea; drag mi-e tot ce ea mi-o da, si de-o lauda oricare, il ascult cu bucurie: pentru-o vorba-i
Martin Moxa
Prieteni, cred ca Domnul Dumnezeu de lume nu vrea a mai auzi, c-o vad cum cade-n fiecare zi din bine-n rau, din rau in si mai rau; vad pe cei
