Se întristase luna
de Stéphane Mallarmé(2005)
1 min lectură
Mediu
Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfințita zi a-ntâiului sărut
Și visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeților păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne,
În inima din care un suflet a cules
Un vis. Și rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruși în față pe strada largă și pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veșnicie.
Da, am știut;erai aceeași zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari și parfumate.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stéphane Mallarmé
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Stéphane Mallarmé. “Se întristase luna.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/stephane-mallarme/poezie/se-intristase-lunaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.