Cobzarul
de Ștefan Octavian Iosif(2005)
1 min lectură
Mediu
Salută zdrăngănind din strune,
Bătând cadența din picior,
Și cântă, legănându-și capul,
Cobzarul, mândru cerșetor...
Iar după datina străbună
Când îi întinzi paharul plin,
El nu bea până ce închină
Și varsă jos un strop de vin...
— Cobzarule, de-ai ști cât farmec
Și voie bună răspândești
Cu zvonul cântecelor tale
În inimile românești!
Noi toți suntem așa de tineri,
Că am putea să-ți fim nepoți...
Dar când ne zici bătrâna doină
Ești cel mai tânăr dintre toți!