Când seara-n ceasuri de singurătate...
de Ștefan Octavian Iosif(2005)
1 min lectură
Mediu
Când seara-n ceasuri de singurătate
Îmi sprijin fruntea visător pe mână,
Povești străbune, cântece uitate,
Cu glasuri de tilinci îndepărtate,
Îmi amăgesc iar gândul și mă-ngână,
Și-atunci te văd plutind surâzătoare
Din negura de vremi băsmuitoare...
Ești tu, izvor de nouă poezie,
Prilej de gânduri vechi, urzite iară,
O, drăgălașă muză populară!
În ochii tăi e cer senin de vară,
Și fermecata mea copilărie
Mi-o readuci, de tine-ademenită...
Fii dar la vatra mea binevenită!
Ca-n alte vremi și-acum fă să coboare
Asupră-mi iarăși liniștea dorită,
Să uit de tot, uitat de-orice ispită,
Să-mi pară lumea pajiște-nflorită,
Și orice zi să-mi fie sărbătoare,
Să pot trăi, străin de glasul urii,
Ca un copil cuminte al naturii...
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Octavian Iosif. “Când seara-n ceasuri de singurătate....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/stefan-octavian-iosif/poezie/cand-seara-n-ceasuri-de-singuratateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.