Spre zori, podul era unghiu spart în infinit Ca-n faustiana pentagramă; Văzui oțelul cerului, în rouă, descălit, Și-n cuiburi, nins, lunarul

Oare cine e-n trăsura morții Cărui faceți pe făgașuri ude Mic cortegiu către stâlpul sorții Tu și Toamna, singurele rude? Fost-a mai

Ascunde-mă lan de porumb Ca pe-un boț de mătase! Găzduiește-mă sub cărbune și spice - Și\'n urma mea, o ploaie de alice Primește-o\'n fluturii

Patrate negre, patrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar, Surâdea inflorescență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală,

Mă celebrează-acum surpate-aurării De toamnă unde-am scris când sulițe de sus Nu-mi daseră stigmatele-n psalm de ciocârlii Și n-aveam soră

Muntele-numără pe degete de brazi Stolurile duse și circular agită Să le prindă iar, plasă plumbuită, Dar prinde numai fruntea lui. Tot azi Se