Simion Stolnicu›Poezii
(6 texte)Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în Biografia completă →
Pod eleat
din Pod eleat (1935)
Spre zori, podul era unghiu spart în infinit Ca-n faustiana pentagramă; Văzui oțelul cerului, în rouă, descălit, Și-n cuiburi, nins, lunarul
Funeralii de toamnă
din Punct vernal (1933)
Oare cine e-n trăsura morții Cărui faceți pe făgașuri ude Mic cortegiu către stâlpul sorții Tu și Toamna, singurele rude? Fost-a mai
Rugă de porumb
din Almanahul Literar 1970
Ascunde-mă lan de porumb Ca pe-un boț de mătase! Găzduiește-mă sub cărbune și spice - Și\'n urma mea, o ploaie de alice Primește-o\'n fluturii
Reverie la șah
din Punct vernal (1933)
Patrate negre, patrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar, Surâdea inflorescență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală,
Toamna lui Beatus
poem inedit publicat în Almanah Luceafărul 1982
Mă celebrează-acum surpate-aurării De toamnă unde-am scris când sulițe de sus Nu-mi daseră stigmatele-n psalm de ciocârlii Și n-aveam soră
Penitență alpină
din ant. O mie și una de poezii românești
Muntele-numără pe degete de brazi Stolurile duse și circular agită Să le prindă iar, plasă plumbuită, Dar prinde numai fruntea lui. Tot azi Se