Intoarcere
de serghei esenin(2005)
1 min lectură
Mediu
Ceață,vânt,zăpadă și tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c\'o molcumă durere
Își aduce-aminte de trecut.
Spulberat omătul se despică.
Pe-așa lună,eu pe-ascuns ieșit,
Îndesându-mi cușma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.
Iarăș sunt în locurile mele,
M\'au uitat? Sau minte mă mai țin?
Stau măhnit,ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul lui cămin.
Cușma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deșir,
De bunicii mei mi-aduc aminte
Și de\'zapezitul cimitir.
Toți vom fi acolo...poți să sameni
Viața ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag așa spre oameni
Și-i iubesc pe toți atât de mult.
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Veche casă c\'un dulău în portă,
Par\'că știu că n\'am s\'o mai revăd.
BA